De la o zi la alta

Ieri, 19 martie , inainte de amiaza:

Cam rece afara, ce-i drept, dar nici asa nu ne asteptam , chiar la una ca asta:

 

Astazi de dimineata, insa, inca pe racoare, fata de zilele trecute, tare racoare ( minus ceva grade in termometru) in iarba,  urme de zapada:

De acum e timpul sa ne scuturam de pe petale, fire de iarba si ramurele, amintirea zapezii :

Si sa o lasam sa plece mai departe , unde i-o fi de acum locul, pentru ca la noi,

GATA,

DE ASTAZI E PRIMAVARA !

Gata cu mirarile de prea mult soare, de neasteptat de multa caldura, de acum , ne-am lins pe bot,

gata cu leneveala, cu statul sub plapuma, de azi incep activitatile mai intens in gradina, de acum vine  … frigul si vin si ploile (prea) reci de primavara :D. Ca asa va fi, parca vad, cum incepem sa ne vaitam de frig, iara! 🙂

Sa fiti voiosi si optimisti, neaparat optimisti in aceasta primavara care trebuie sa fie frumoasa, oricum o fi!

 

Reclame

Cele mai timide flori

…zic eu, sunt toporasii (Viola odorata).

Sau caltunasi. Sau violete de padure.

Pentru ca oricat m-am invartit in jurul multora dintre ei, si cand spun multora, da, au fost multisori destul aceia pe care i-am tot observat si fotografiat, tot nu am reusit sa gasesc unul cu floarea ridicata cu fata catre soare, in sus. Cu totii parca „privesc” doar in jos, din cauza asta am si zis ca sunt printre cele mai timide flori.

Dar si cu un parfum…hmm, mmm, deosebit. Pacat ca astazi eu nu l-am simtit deloc, desi pe toti cei de mai jos i-am avut in apropierea mea. Cred ca nu era atunci, de dimineata cand ne-am intalnit eu si toporasii in gradina, nici temperatura, nici umiditatea, in fine, atmosfera potrivita ca sa emane si parfum.

Nu mai stiu unde , un personaj de roman ,o cucoana,  spunea ca gustarea preferata era flori de viorele zaharisite, un fel de desert din violete cu zahar. As zice ca in romanul „Dupa amiaza albastra” ,cand se revad dupa foarte multi ani doi fosti tineri (candva) si  indragostiti,  nu mai sunt insa asa sigura  .

Hm, desi suna frumos, romantic asa o gustare din micile, delicatele si aromatele flori de violete , nu cred ca este o idee prea buna sa strici  aceste plante pudrand abundent peste ele zahar. Chiar daca un desert oricui ii place, consider ca daca vrei sa iti satisfaci gustul de dulce ar fi mai potrivit sa te indulcesti cu miere sau cu fructe. Adaugand peste zahar florile frumoase si aromate de violete, nu faci decat sa acorzi un plus de frumusete si parfum zaharului si sa incurajezi consumul acestuia.

In schimb, daca chiar vrei neaparat sa folosesti ca aliment florile  violetelor de padure, ai putea sa le folosesti pentru decorarea dulciurilor, bauturilor precum si pentru aromatizarea ceaiurilor .

Iata un grup de flori, mai mute flori decat frunze, fotografiate de dimineata sub razele soarelui:

Si apoi, mai tarziu, un alt grup, in gradina, crescute mai mult printre frunze si floricele, imaginile de mai jos.

Poate va intrebati de ce este atat de diferita culoarea intre prima fotografie, cea de mai sus si urmatoarele. Daca sunt si florile, grupurile lor de flori atat de diferit colorate? Nu stiu sa va spun. Poate da. Si spun asta pentru ca am si toporasi cu flori albe si am avut intr-un an, cred ca mai exista prin curte, adus din padure, de pe langa Cheia, as zice . niste violete , de fapt floarea e denumita Trei-frati-patati (Viola tricolor) , in culori albastru cu galben .  Deci exista astfel de floare in diverse culori.

La mine insa ar putea fi diferita culoarea si din cauza ca prima fotografie a fost facuta cu telefonul mobil , iar urmatoarele au fost facute cu aparatul de fotografiat.

 

 

 

Martisor

 

Am inceput luna de martisor  a acestui an cu gablonzuri de jucarie cu snuruletele lor alb-rosii dar si cu flori, tot feluri de flori atat plantate cu radacina, fiecare in vasul ei de orhidee, gardenie, anthurium, dar si in buchete cu orhidee,  frezii parfumate, ghiocei, zambile parfumate, altora dintre flori nici macar nu le stiu denumirea , oferite  de aceia care s-au gandit la noi, care si-au amintit de noi si au vrut sa ne bucuram impreuna de venirea primaverii.

Aici , mai jos,  sunt  trei buchetele de viorele,  combinate cu ghiocei mari si sunt un semn ca prin paduri trebuie sa fie acum covor albastru de flori printre frunzele cazute de asta toamna . Parca il si vad in minte, din amintire. Stiu si eu locuri in care cresc multe flori salbatice, ghiocei, viorelele , sanziene vara, paduri in care alta data mergeam senina si culegeam urzici proaspete si curate la inceputul primaverii,  insa acum  nu cred ca m-as mai simti in largul meu in padure, stiind mai bine decat inainte cum sunt zonele locuite din apropiere si oamenii locurilor.

In gradina, fata de saptamana trecuta, ce credeti, au mai crescut mugurii jarului, numit si gutui japonez? Mie mi se par cam la fel.

Brandusele culoare …magenta inchis (va avertizez ca am ales numele culorii nu intamplator, la datul cu vorbele in vant, ci dupa o documentare si inspectare a paletelor de culoare de pe wikipedia si dintre variantele conabiu si magenta inchis, mi s-a parut mai apropiata denumirea culorii mai sus numita)…deci revenind la brandusele acestea mov, ca sa o spun mai pe inteles, dupa ce am tinut o mini-conferinta pe tema culorii lor, mai lenese decat celelalte rubedenii de alte culori, dar si mai stralucitoare, cu petale ca pielea pestisorului auriu (parol ca n-am consumat nimic substante nepermise, asa imi veni mie doar sa ma abat peste campii), au rasarit si ele , dar pana sa le vad si eu mai bine deschise si sa le si pozez, pac, le lovi azi ploaia si nu am stat sa verific, dar cred ca le-a pleostit. Au viata scurta bietele flori, dar bine ca am apucat sa le zaresc un pic sa ma bucur si eu de scurta bucurie a lor.

Iata-le mai jos, pe tarla, langa vecinele mai galbioare, printre frunze de lalele si de tufanele. Toate au rasarit si sunt bine avansate fata de alti ani la inceput de luna martisor.

Toporasii , desi cu coditele scurte si cateva petale mici de flori , par plapanzi si ei,  sunt insa mai rezistenti decat mai tantosele branduse. Infloresc neintrerupt toata primavara, ba si iarna au mai avut cate-o floricica, si toamna. Sunt niste mici salbaticiuni cu parfum delicat, nu oricand se lasa imprastiat de vreo adiere de vant. Dar si cand te atinge pe varful nasului , nu il mai uiti si dupa aceea il tot astepti si cauti neincetat ori de cate ori vezi mica floricica. Pe vremea cand nu aveam inca gainute pitice asa multe cum avem acum si libere prin toata curtea , ne cresteau peste tot prin iarba toporasi si era placut sa fii surprins de parfumul lor cand nici nu te asteptai. Acum cred ca se lasa placut surprinse gainutele pitice care probabil s-au dedulcit cu gustul si nu cu parfumul acestor plantute si al florilor lor.

Devreme, devreme, si palcuri mici de narcise galbene cu floare bogata , cu multe petale au inflorit .Ce mai,in gradini  primavara a pornit in forta .

Altor narcise, ca sa fie protejate de talpa navalitorilor, care in alergatura dintre gaini si cocosi sau  in  joaca dintre catei si a salturilor lor ,nu tin cont de flori si le distrug fara sa tina cont de ce se afla la picioarele (labutele,gherutele) lor, tocmai in scurta perioada de inflorire a lor,  le-au fost montate  printr-o retea ingenioasa de instalatii facuta din nuielele taiate de la meri, suporturi de sustinere pentru flori si piedici in calea animalelor . Pe aici nu se trece . Si aici nimic nu se arunca, ce e al gradinii se intoarce inapoi spre folosul altor fapturi , cum a fost aici cazul crengutelor folosite ca sprijin pentru coditele incarcate cu flori grele ale narciselor. Le astept sa infloreasca si sa vedem daca le va prii ideea.