Florile ghioceilor

Inca nu am inceput sa petrec mult timp afara, in gradina. Numai cate putin, timid si chiar cu frica (de vreo noua repriza de raceala, dupa doua randuri abia depasite) , am iesit astazi , intai un pic, apoi cand am vazut ca este de fapt chiar placut , m-am avantat cu mai multa indrazneala si am facut chiar si cateva poze.

Acelasi loc in care an de an fotografiam grupuri de ghiocei, acum pare mai plin de florile lor. Par ca s-ar fi inmultit, ba chiar si presarat ici, colo in cate un loc aleatoriu, in care nu imi amintesc sa fi mai avut in alti ani, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva ghioceii s-or inmulti si prin samanta.

Nu doar ca sunt mai multi intr-un buchetel , ba observ si altceva.

Ia sa va arat cateva poze cu ei!

Daca nu ma apropiam sa le fac poze, nu as fi vazut.

Am trei feluri de ghiocei. Trei. Si eu nici nu aveam habar ce creste in curtea mea.

E drept ca in urma cu …niste ani, le-am pierdut numarul, am comandat de pe un site celebru , cred ca unul dintre primele care au aparut la noi sa ofere spre vanzare prin intermediul comenzilor la distanta, pe atunci nici nu stiu daca aparuse comertul online sau daca era atat de dezvoltat, si am comandat de la ei ghiocei cu floare dubla. Sau batuti cum li se mai spune . I-am pus in pamant si am uitat de ei. Insa in anii urmatori am tot urmarit pe la ghioceii infloriti sa vad daca au si floare dubla, insa la niciunul nu am vazut asa ceva. Mi-am zis ca m-o fi tepuit firma asta, am mai patit-o cu ei sa comand de exemplu iris rosu si sa imi rasara iris bleu pal . Asa mi-am zis si cu ghioceii. Daca au inflorit, nu au floare dubla.

Insa iata ca m-am inselat si am in curte trei feluri de ghiocei: primii, cei bine cunoscuti cu floare simpla, dar minunanti si -din nou, daca nu m-as fi apropiat de ei sa ii fotografiez si asta as fi uitat, anume ca – sunt foarte parfumati.

Apoi ghiocelul cu floare mare,poate nu la fel de des intalnit ,eu abia tarziu am aflat de existenta lui, dar cred eu ca acum, de cand cu internetul este mai bine cunoscut .

Si in ultimele doua poze, ghioceii mei cu floare dubla . Minunanti! Floarea nu li se vede foarte bine, am incercat sa o fotografiez cat de bine am putut, insa cu grija sa nu o rup. Dupa ce ca stau atat de putin timp infloriti, nu ar fi pacat sa le distrug floarea?

Speranta

Sa fi venit, oare , primăvara? Ca tare geroasa iarna in anul 2017 am avut. Abia aștept sa scap de ea!

Infloresc in februarie

…Daca au noroc si nu e ger si strat de zapada care sa acopere pamantul.

Iar iarna asta a fost tare diferita de celelalte de pana acum, desi zice ca si in anul…2002 , daca am retinut corect, oricum pe la inceputul secolului XXI, ar mai fi fost temperaturi la fel de ridicate ca si anul asta in luna februarie, adica inclusiv 20 de grade Celsius.

Si norocoase pana acum dintre flori, dar si norocosi noi ca ne-am putut bucura de ele si de conditiile prielnice in care ele au inflorit,  s-au aratat deja , cum am mai aratat, dar nu-i nimic daca ma repet, ghioceii,

dar si brandusele

si imbobocite doar cateva narcise care in fiecare an infloresc printre primele din familia lor.

 

Branduse stiu ca aveam  de mai multe culori, daca nu au patit vreo patanie rea, poate vor inflori si celelalte mai tarziu  anul asta. Insa constat ca brandusele bleu , pe care nu prea le-am placut initial datorita culorii mai pale, spuneam eu, si mai comune cu aspect de ceapa-ciorii (poate asta si sunt) , s-au inmultit, la fel ca si ghioceii , din care abia gaseam ici-colo cate-un firicel firav in ceilalti ani.

Spre bucuria mea, a noastra.

 

Azi, o Frumoasa zi de primavara

Astazi a fost cand cald si soare, cand nor si mai racoare. Dar pentru jumatatea lunii februarie, a fost o vreme superba. Nu am stat din pacate mult pe afara, la cat de frumos era, daca n-as fi fost asa comoda, ar fi fost bine sa petrec mai mult timp afara, insa atat cat am iesit , am simtit o atmosfera ca de primavara. In primul rand, incercand sa fac cateva fotografii cu grupurile de ghiocei din curte,

am simtit parfumul lor minunat si uitat.

Cum perioada lor de inflorire este si scurta si adeseori intrerupta de capriciile iernii, de temperaturile reci care ne alearga spre casa , nici nu apuc in fiecare an sa le simt si parfumul.Uneori , daca as fi intrebata nici nu as mai sti sa spun daca au sau nu vreun miros. Insa astazi l-am simtit din plin si tare mi-a placut si m-a bucurat .

Apoi circuland prin curte am zarit intr-un brad, printre ramurile sale agitatie si pasari ciripind.Am reusit sa vad ca erau pitigoi. Pana sa imi aduc eu aparatul de fotografiat, s-au mutat, insa stiam ca nu pot fi departe, v-am mai spus parca despre pitigoi ca in ultima vreme si-au facut adesea aparitia prin curte, pe langa noi

(de la o vreme imi vine tot mai greu sa spun despre tot feluri de lucruri ca ar fi „al meu”, „a mea”, „al nostru”, cand simt de fapt ca nimic nu imi poate apartine, nimic absolut nu e al meu, nici macar „eu”, cu atat mai mult sa spun despre curte, „curtea mea”,un pamant care este aici din totdeauna ca ar fi al meu, hahaha, asa ca am zis „pe langa noi”)

si cred ca isi au cuiburi prin apropiere. Asa ca am stiut pe unde sa ma uit dupa miscare, in sus. Si de vazut am reusit sa vad un pitigoi doar.

Cred ca m-a observat si el pe mine, ca s-a mutat cateva ramuri mai sus dupa ce m-am oprit si m-am tot straduit sa il prind printre multele crengi , mai bine.

Insa din noul lui loc, l-am putut vedea mai bine.

Canta.

Fluierat lung .

Si de la distanta nu mare, se auzea altul fluierand la fel, ca raspuns. Apoi din alta parte la fel. Simteam fluieraturile a trei pitigoi rand pe rand si mi s-a parut pentru a doua oara astazi ca ar fi fost primavara.

Ma ingrijoreaza insa faptul ca se anunta o saptamana cu temperaturi cam mari si mi-e teama ca pomii ar putea sa inmugureasca prea devreme si apoi vreun ger tarziu de martie sa ii afecteze. Dar …asta vom vedea. E buna iarna mai calduta, imi place, numai sa nu fie cu toane primavara , cu dinti de ger . Sa fie si la noi iarna mai blanda mereu, cum este in alte locuri, numai cateva sute de kilometri mai spre Ecuator de la noi.

Sperante in mijloc de iarna

 

Eu stiu ca Ea este departe inca. Cu toate astea, faptul ca cealalta din cand in cand se vede ca isi mai pierde din puteri, ma face sa visez la Ea. Si cu Ea , si cu cealalta convietuim cu totii vrand nevrand. Insa cu toate acestea avem preferinte: unii mai jucausi o plac pe cealalta, se joaca, aluneca cu ea pe partii, fac bulgari, oameni din zapada, isi testeaza limitele si rezistenta fizica la conditiile pe cere aceasta le ofera in relatia noastra cu dansa. Altii, ca si mine , o prefera pe Ea. Este mai blanda cu noi, cu toate astea are puterea de a rasturna pamantul cu susul in jos , e plina de culori diverse, crude, curate, puternice sau delicate, ne incanta cu parfumul ei. Cum sa n-o placi mai mult pe Ea, pe primavara care vine an de an dupa ce in lupte indelungate o invinge intai pe cealalta, aspra, pe iarna?

Sa fie asta semn ca Ea, primavara se apropie? Da, ne spune sa nu ne pierdem speranta, fiti tari, fiti puternici, o vom invinge pe cealalta si iarna va pleca. Nu va avea incotro. Primii ghiocei abia deschisi acum ne fac sa ne gandim la Ea .

Au reusit sa iasa la lumina si cateva narcise. Deocamdata doar varfurile frunzulitelor lor,cele din planul indepartat,  dar Ea lucreaza impreuna cu ele si ne fagaduiesc ca la timpul potrivit vor reveni aici ca in fiecare primavara:

Si Crucea voinicului , care uneori din decembrie isi face aparitia, da acum, abia acum primele semne de inflorire. Inainte aveam un strat mare de flori, acum….sa vedem, parca an de an sunt mai putine. Poate pentru ca n-au mai avut loc de radacinile altor flori plantate de noi. Nu stiu, astept sa le vad anul asta , sper in numar cat mai mare. Poate chiar ar fi bine ca dupa inflorirea lor sa le scot imediat si sa le gasesc un loc mai liber, unde sa creasca in voie, sa se mai inmulteasca, nu sa se imputineze. De mi-as aduce aminte, de mi-as gasi timp pentru ele!

Si cum in gradina nu sunt prea multe puncte de atractie pentru aparatul de fotografiat, am mai prins si un trandafir aflat sub un borcan de sticla din tulpina unui trandafir rosu urcator, care inflorea foarte frumos in urma cu vreo cativa ani si care in anii mai recenti, abia daca facea cate o floare, doua, de nici nu aveai ce sa admiri prea mult la el. Nu din vina sa, ci pentru ca i-a crescut un vecin umbros in partea de sud. Si atunci am zis asta toamna sa incercam sa prindem din tulpina sa doi butasi. Din cei doi, unul ne da speranta:

Altul nu prea.

Niste urme de fulgi si pene ramase dintr-o lupta nedreapta catel-turturica in care catelul a facut rost de o fripturica:

Si dansul, iara. Baga nasul in bucatarie, probabil ca lui ii miroase ceva.

Dar si Bubu, gainuta, sta pe aproape si parca si ea ar cere ceva? Ce oare?

Are acolo un culcus cu rasfat pe el in care ii place sa stea, nu fara rost, ci cu ousor. Dar acolo numai ea, mai rasfatata fata de alte gaini , are acces si ii place ca nu o deranjeaza nimeni, niciuna dintre gaini. Doar din cand in cand mai vine cocosul din poza de mai sus, Aurica pe numele lui , care mai sta de vorba cu ea.

Vad ca a iesit si soarele. Ne intretine si el speranta ca vremea va fi mai blanduta cu noi, nu ne va mai intepa cu coltii ei de ger, prea tare,  iarna.