Lunea albastra

Am citit azi pe net ca a treia zi de luni din fiecare an este considerata cea mai trista zi din an, ziua cea mai depresiva si a fost botezata Blue Monday.

Eu ca tot omul , mai am si eu stari in care imi ploua , dar n-o fost sa fie azi. In schimb azi mi-am intrat greu in ritm, weekendul a trecut prea repede, nu am avut timp sa fac tot ce faceam de obicei intr-un weekend normal, si asta datorita zapezii. Si nu ca m-as fi apucat sa fac poteci ori sa curat trotuare, acoperisuri, ci…casuta cateilor care se cam umpluse de praf. Am scos toate presurile si paturile lor in zapada si le-am batut bine si pe-o parte si pe alta, le-am maturat tot in interior , le-am aerisit, le-am curatat plasele de paienjeni, fara paienjeni la vremea asta, fireste, ceea ce mi-a furat o dimineata intreaga dintr-un weekend si asa scurt.

Azi cand sa incep ca omul de lunea, mi-am revenit greu. La un moment dat nu imi ieseau niste date, eu crezandu-ma inca in 2015, ca sa vedeti cum eram de dezorientata. De fapt ritmul asta continuu luni, marti, mi…jo..vineri gata iara saptamana, devine ametitor, ma simt ca intr-un carusel din care nu mai am scapare, nici pauza , nici relaxare. Incerc sa ma mobilizez, sa ma mentin in ritm. Serile , de cand s-a facut frig afara si nu prea mai ies, fac cateva minute de stair climbing pe muzica si efortul fizic simt ca imi face bine. Dupa un dus si cateva minute la televizor adorm  ca valiza uitata in gara pana dimineata, ceea ce ma bucura, ca intr-o perioada credeam ca pot sa imi iau adio de la noptile de somn bun de alta data.

Blue Monday fiind , vad ca pe blogul meu gradinareasa cineva a cautat date scriind : „mi-a zburat o bibilica”.Bibilica fiind de obicei cu pene albastrii, merge, are legatura.

Nasol moment.Am patit si noi o data. De fapt cred ca de mai multe ori.

Prima data am luat bibilici, doua la numar si foarte frumoase si bine colorate de la un targ de pasari din Breaza. Am crezut ca ar fi putut fi pereche, fata si baiat, dar dupa un timp cand s-a mai incalzit afara si au inceput sa oua, s-au dovedit doua fete , ceea ce ne-a facut sa le cautatam apoi si un baiat . Foarte greu le-am gasit unul , cam decolorat si mai uratel decate ele, dar le-am luat baiat ca am zis ca poate asa nu mai vor sa isi ia talpasita de la noi. Ca de cum le-am adus, in prima zi, zbarrr au zburatacit peste gard amandoua si s-au tot dus in curtea vecina. Acolo nu era nimeni atunci sa ne dea pasarile inapoi, a sarit gardul o prietena mai indrazneata si nici nu mai stiu cum am facut ca pana la urma le-am adus inapoi acasa.

Alta data, tot asa au fugit din mica ograda care le era rezervata lor, pasarilor,  prin toata curtea, au avut spatiu sa isi ia avant, si s-au dus iar zbarr peste gardul, de data asta pe strada, de acolo au luat-o la sanatoasa, s-au dus pe o straduta laterala , ele fugeau si fugeau, mama dupa ele, eu dupa ele,  pana la urma tot cu chiu cu vai,  le-am adus cum-necum inapoi si de atunci cred,  le tundem ariple mai scurt ca sa le taiem elanul si sa nu mai zboare peste gard.

Dansa din imaginea de mai jos se numeste bibilica. Sau bibiloi, nu sunt sigura de gen.

Si dinsii , niste distinsi cantatori, respectiv ciocanitori in scoarta de copac:

Poze cu blue. V-as ura sa fiti blue, ca mie mi se pare ca suna frumos, de bine. Dar nu sa fiti tristi, nu va doresc asta, fara tristete si ganduri negre, fiti senini, fiti optimisti, culoarea cerului senin e blue , e infinit, nesfarsit (scuzati pleonasmul, repetitia), fiti insoriti si fericiti cat se poate de mult. Fiti realisti si mobilizati-va sa fiti mai bine !

Reclame