Martisor

 

Am inceput luna de martisor  a acestui an cu gablonzuri de jucarie cu snuruletele lor alb-rosii dar si cu flori, tot feluri de flori atat plantate cu radacina, fiecare in vasul ei de orhidee, gardenie, anthurium, dar si in buchete cu orhidee,  frezii parfumate, ghiocei, zambile parfumate, altora dintre flori nici macar nu le stiu denumirea , oferite  de aceia care s-au gandit la noi, care si-au amintit de noi si au vrut sa ne bucuram impreuna de venirea primaverii.

Aici , mai jos,  sunt  trei buchetele de viorele,  combinate cu ghiocei mari si sunt un semn ca prin paduri trebuie sa fie acum covor albastru de flori printre frunzele cazute de asta toamna . Parca il si vad in minte, din amintire. Stiu si eu locuri in care cresc multe flori salbatice, ghiocei, viorelele , sanziene vara, paduri in care alta data mergeam senina si culegeam urzici proaspete si curate la inceputul primaverii,  insa acum  nu cred ca m-as mai simti in largul meu in padure, stiind mai bine decat inainte cum sunt zonele locuite din apropiere si oamenii locurilor.

In gradina, fata de saptamana trecuta, ce credeti, au mai crescut mugurii jarului, numit si gutui japonez? Mie mi se par cam la fel.

Brandusele culoare …magenta inchis (va avertizez ca am ales numele culorii nu intamplator, la datul cu vorbele in vant, ci dupa o documentare si inspectare a paletelor de culoare de pe wikipedia si dintre variantele conabiu si magenta inchis, mi s-a parut mai apropiata denumirea culorii mai sus numita)…deci revenind la brandusele acestea mov, ca sa o spun mai pe inteles, dupa ce am tinut o mini-conferinta pe tema culorii lor, mai lenese decat celelalte rubedenii de alte culori, dar si mai stralucitoare, cu petale ca pielea pestisorului auriu (parol ca n-am consumat nimic substante nepermise, asa imi veni mie doar sa ma abat peste campii), au rasarit si ele , dar pana sa le vad si eu mai bine deschise si sa le si pozez, pac, le lovi azi ploaia si nu am stat sa verific, dar cred ca le-a pleostit. Au viata scurta bietele flori, dar bine ca am apucat sa le zaresc un pic sa ma bucur si eu de scurta bucurie a lor.

Iata-le mai jos, pe tarla, langa vecinele mai galbioare, printre frunze de lalele si de tufanele. Toate au rasarit si sunt bine avansate fata de alti ani la inceput de luna martisor.

Toporasii , desi cu coditele scurte si cateva petale mici de flori , par plapanzi si ei,  sunt insa mai rezistenti decat mai tantosele branduse. Infloresc neintrerupt toata primavara, ba si iarna au mai avut cate-o floricica, si toamna. Sunt niste mici salbaticiuni cu parfum delicat, nu oricand se lasa imprastiat de vreo adiere de vant. Dar si cand te atinge pe varful nasului , nu il mai uiti si dupa aceea il tot astepti si cauti neincetat ori de cate ori vezi mica floricica. Pe vremea cand nu aveam inca gainute pitice asa multe cum avem acum si libere prin toata curtea , ne cresteau peste tot prin iarba toporasi si era placut sa fii surprins de parfumul lor cand nici nu te asteptai. Acum cred ca se lasa placut surprinse gainutele pitice care probabil s-au dedulcit cu gustul si nu cu parfumul acestor plantute si al florilor lor.

Devreme, devreme, si palcuri mici de narcise galbene cu floare bogata , cu multe petale au inflorit .Ce mai,in gradini  primavara a pornit in forta .

Altor narcise, ca sa fie protejate de talpa navalitorilor, care in alergatura dintre gaini si cocosi sau  in  joaca dintre catei si a salturilor lor ,nu tin cont de flori si le distrug fara sa tina cont de ce se afla la picioarele (labutele,gherutele) lor, tocmai in scurta perioada de inflorire a lor,  le-au fost montate  printr-o retea ingenioasa de instalatii facuta din nuielele taiate de la meri, suporturi de sustinere pentru flori si piedici in calea animalelor . Pe aici nu se trece . Si aici nimic nu se arunca, ce e al gradinii se intoarce inapoi spre folosul altor fapturi , cum a fost aici cazul crengutelor folosite ca sprijin pentru coditele incarcate cu flori grele ale narciselor. Le astept sa infloreasca si sa vedem daca le va prii ideea.

 

 

Reclame

Flori de iarna

Sunt convinsa ca de ani de zile am tot trecut pe langa aceasta planta cand inflorita, cand inverzita, dupa cum era anotimpul si apectul ei adaptat acestuia si nu mi-a trezit niciun gand, nicio impresie, nicio intrebare. Pana in urma cu doua zile, mai exact vineri, cand iesind cu masina din curte am zarit peste umar, ca atunci cand mergi cu spatele, ca sa vedeti si voi cum am observat-o, o planta plina, incarcata de floricele galbene, acum in februarie pe vremea asta. Si atunci intr-o fractiune de secunda s-a declansat un click in mintea mea: „cum , ea aici atat de mare , sa fie cu adevarat chiar ea?”

Care ea? Ea, iasomia de iarna, asa imi amintesc ca am zarit-o pe la altii, in poze pe net cat si in reclamele unor firme care vand plante online si ale caror siteuri le-am vizitat si eu de multe ori. O vreme am vazut-o si m-am cam indoit de faptul ca ar putea face flori iarna, asa cum se spunea in descrierea ei.Apoi am vazut-o pe un blog, parca la o Simona sau cine mai stie unde, unde chiar am vazut-o crescand intr-o gradina din Romania si inflorind, dar cu aspect mai modest, era mai putin dezvoltata . Atunci m-am hotarat sa imi iau si eu una, sa am si eu afara iarna o planta cu flori. In ierni mai blande, probabil, asa cum a fost cea de anul acesta, iarna de inceput de an 2016 face flori pe timp de iarna. Si mi-am luat o astfel de plantuta , am pus-o in pamant, dar nu a prea crescut bine. Am locuri in gradina in care nu tuturor plantelor le merge bine, desi am mai adus pamant in urma cu cativa ani, am mai pus si ingrasamant, am sapat , am afanat, degeaba. Dupa o vreme pamantul se intarea, se batatatorea si parca se lasa mai jos. Plante ramaneau cu radacinile pe afara, ori daca nu, cresteau anemic. Ei, cam intr-o astfel de situatie a ajuns si mica mea planta, ca cei care vand online trimit niste chichinete de plante mici, cat palma de inaltime, dupa care trebuie sa astepti o vesnicie ca sa le vezi mari, dezvoltate, deci mica mea planta s-a anemiat si nu a mai crescut, iar daca va mai rasari din ea ceva anul asta, si eu sper ca da, macar atat, sa o vad ca mai e acolo, va fi tot o pitica. Desi e posibil sa nu mai fie nimic din ea.

Insa, iat-o in apropiere de curtea in care locuim noi, in fata casei vecinilor nostri. Mare, probabil ca de ani de zile o fi acolo , si inflorita toata.Sa spun drept parca imi amintesc de ea si din alti ani, precum si de un gand de-al meu gen „ce rahitica planta asta”. Pentru ca are crengute subtiri si nu foarte incarcate de flori, iar de la distanta poate fi confundata, eu asta cred ca faceam, o confundam cu folsytia si imi spuneam ca prin comparatie cu alte folsytii, asta este saraca in flori.

 

Tot astazi, la o saptamana de la plantarea primelor seminte in jardiniere,in urma cu o saptamana, parca sambata trecuta,  iata cum au inceput sa rasara rosiile . Cam palide, dar cred si sper ca se vor intrema, nu vor ramane asa.Am mai pus si astazi alte cateva feluri de seminte de rosii, precum si ardei iuti habanero, omni colour si ardei gras rosu Marconi Rosso, ceva cumparat de la Carrefour .Am mai incercat cu ardei gras si in alti ani si s-a facut destul de frumusel, si rosu si intr-un an ardei gras galben, insa nu stiu de ce nu am avut in fiecare an rasad.Anul asta iata ca mai fac o incercare .

Lufa are si ea vreo…doua sau chiar trei saptamani si creste. Incet, incet. Ma gandesc sa ii pun pentru  sustinere, daca va creste lungana betisoare de la orhidee.

Si in curte primavara isi arata puterile. Am vazut frumos crescute printre betele ramase de la zmeura de anul trecut, urzicute. Mie imi place si mancare de urzici si zeama de urzici, asa ca m-am bucurat sa le vad .Au exact marimea potrivita sa poata fi culese, la marimea asta , pot fi culese direct cu mana libera, fara manusi, ca nu urzica, doar ciupesc usor la inceput, pana te obisnuiesti cu senzatia.Si acum au si gustul bogat.

Si inchei tot cu frumoasele branduse, cu stropi de ploaie pe ele. A fost buna ploicica de ieri, a mai dat avant plantelor , a mai spalat praful de pe strazi si trotuare.Mai e o zi de februarie, cea rar intalnita in calendare, 29 februarie si vine martisorul. Se arata zorii adevaratei primaveri.

Prea devreme

Sambata am chemat pe un nene care ne-a toaletat si anul trecut o parte din pomii din gradina, sa aplice si anul asta taierile asa cum stie el.

Am tot chemat ani la rand cand pe unul, cand pe altul, oamenii in varsta cu experienta in taierile de rod la pomii fructiferi, dar n-am prea avut rezultate. Din cate imi amintesc eu, dar poate sa fi fost mai multi altii care s-au perindat pe ramurile pomilor nostri, cand am plantat trei meri acasa si erau inca puieti, in primii vreo doi ani la rand am avut un baiat tanar care nu stia prea multe pe lumea asta, abia intelegeai ce spunea atunci cand vorbea, dar care lucrase pe la o ferma , cum erau inainte fermele de meri si care zice-se ca ar fi fost invatat cum sa aplice corect taierile de rod. Apoi au fost trei: un nene, Claudel, caruia ii placea cam mult bautura si pe care rareori il prindeai altfel decat clatinandu-se pe drum si care spunea ca ar putea sa fie profesor universitar in taiatul pomilor fructiferi, asa experienta si rezultate bune are. Adevarul este ca toamna si primavara greu reuseai sa il prinzi, era tot timpul chemat prin livezile, nu putine, ale oamenilor care nu stiau sa isi tunda singuri pomii sau nu aveau timp sa se ocupe de ei , ca si noi. Ca aspect aratau foarte bine pomii tunsi de nea Claudel, multa lume ne intreba cine s-a ocupat de ei, doar vazandu-i pe cei de la strada, dar rod sa aduni de la ei, nu prea am avut .

Nu stiu ce s-o fi mai intamplat cu acest nene, am intalnit apoi pe altul, nea Aurica, omul se ocupa de ani de zile numai de amenajari de gradini si de pomi si l-am adus si la noi . Ne-a tuns si probabil si legat via, a tuns pomii, s-a laudat cu talentul lui, l-a criticat pe cel dinaintea lui, a si ras putin de el, ce nu mi-a placut mie la nea Aurica a fost ca folosea mult substante chimice pentru stropit pomii si nu era chip sa ma inteleg cu el, cand eu ii explicam ca eu nu vreau sa folosesc chimicale in gradina mea. Era berbec ca si mine si nu ne-am putut intelege, asa ca in anul urmator la recomandarea unul fost coleg de la gradinita 😀 , am adus pe altcineva, o echipa de doi barbati care obisnuiau sa lucreze impreuna si care se ocupau in mare parte din timpul lor de pomi . Mi-a placut de ei, pomii toaletati de ei erau prezentabili, aratau frumos tunsi, dar aceleasi rezultate ca si pana atunci: fructe putintele. Nu m-am plans, am considerat ca asa o fi cu pomii tunsi scurt, care nu sunt lasati sa creasca liber, dau rod putin. Si inca mai am un pic credinta asta, dupa ce am mai vazut pomi salbaticiti , crescuti inalti ca si stejarii si plini de fructe.

Anul trecut, in 2015 adica , a venit la noi printr-un prieten , nea Vica. Care asa cum va spuneam in introducere ne-a tuns numai o parte dintre pomi, asta pentru ca eu cand am vazut cum le aplica el taierile, am ras de el. L-am intrebat daca a mai facut vreodata asa ceva sau daca se pricepe vreun pic, pentru ca pomii aratau diferit fata de cum ii tundeau ceilalti dinaintea lui, cam toti intr-un anume fel si anume toate nuielele taiate la ras, nu ma pricep sa explic mai bine.Nea Vica insa lasa o parte din crenguta cu un mugure in plus fata de cum taiau altii si mie mi s-a parut ca aspectul pomilor e un pic caraghios, ca aratau ciuntiti.

Si am ras eu de om, am zis sa nu taie si din pomii de la strada sa rada lumea de noi si asa a facut omul, cum am cerut noi. Dar ce sa vezi? Pomii tunsi de el au rodit mai bine decat in alti ani. Acum nu stiu daca a fost neaparat meritul lui, desi omul mi-a spus anul trecut ca el petrece mult timp afara urmarind dezvoltarea a tot felul de pomi si plante, sau daca a fost si vara calduroasa si iarna blanda din anul anterior cele care au influentat rodirea pomilor in 2015.

Asa ca sambata l-am chemat din nou pe nea Vica. Am vazut ca el ne-a spus ca am avut noroc ca a venit atunci, pentru ca daca ar mai fi intarziat, ar fi putut fi prea tarziu pentru pomi si i-ar fi afecta taierile tarzii, mugurul fiind la timpul actual prea dezvolatat fata de alti ani.

M-am dus si eu astazi pe la cativa pomi si m-am mirat si eu. Pentru luna februarie, fie ea si spre sfarsit, mugurii sunt foarte dezvoltati. La toate.

Liliac

Piersic

Zarzar

Gutui japonez

O atmosfera ca de primavara. Cam devreme, mult prea devreme.

Infloresc in februarie

…Daca au noroc si nu e ger si strat de zapada care sa acopere pamantul.

Iar iarna asta a fost tare diferita de celelalte de pana acum, desi zice ca si in anul…2002 , daca am retinut corect, oricum pe la inceputul secolului XXI, ar mai fi fost temperaturi la fel de ridicate ca si anul asta in luna februarie, adica inclusiv 20 de grade Celsius.

Si norocoase pana acum dintre flori, dar si norocosi noi ca ne-am putut bucura de ele si de conditiile prielnice in care ele au inflorit,  s-au aratat deja , cum am mai aratat, dar nu-i nimic daca ma repet, ghioceii,

dar si brandusele

si imbobocite doar cateva narcise care in fiecare an infloresc printre primele din familia lor.

 

Branduse stiu ca aveam  de mai multe culori, daca nu au patit vreo patanie rea, poate vor inflori si celelalte mai tarziu  anul asta. Insa constat ca brandusele bleu , pe care nu prea le-am placut initial datorita culorii mai pale, spuneam eu, si mai comune cu aspect de ceapa-ciorii (poate asta si sunt) , s-au inmultit, la fel ca si ghioceii , din care abia gaseam ici-colo cate-un firicel firav in ceilalti ani.

Spre bucuria mea, a noastra.