Un carabus strangator

Buna seara!

Ce mai faceti , mai traiti 🙂 ?

Si eu, tot asa, cu ale mele, cu gradina, cu jobul si…mai putin cu fotografiatul si cu scrisul online pe blog.

Dar nu stiu ce-mi veni in seara asta, iata-ma aici cu calculatorul in brate , mi-am zis sa mai fac ce mai faceam candva , nu stiu cum sa imi mai gasesc cuvinte, ca m-am dezobisnuit sa le scriu , dar poate niste poze as posta. Am eu unele facute de ceva timp, ani adica, pe care am tot vrut sa le postez online , dar am avut o retinere , poate. Am fotografiat si nu doar o data , printre zecile de insecte pe care le mai zaresc prin obiectiv si un carabus. De mai, o fi, ca stiu ca asa il numesc cate unii, numai ca eu l-am pozat in luna august.

Am observat ca lor le plac trandafirii si ca atunci cand se asaza pe cate o floare de trandafir, o cam jumulesc si ea se scutura sub actiunea carabusului. Cred ca din cauza asta, pe unii i-am auzit/citit pe net, ca ii prind pe carabusi si le fac diverse, nu mai zic explicit ce, ii omoara adica. Eu nu. Nici pe ei, nici pe melci, nici pe alte fapturi. Eh, cu rozatorii e altceva, inca cu acestia nu am ajuns sa fac pace, asa cum fac indienii, de exemplu, dar si cate unii dintre noi. Ca o paranteza, am intalnit o baatrana care avea soareci in casa, traia izolata undeva departe de lume, si pentru ea soarecii erau cei care ii tineau companie . 🙂 Nu prea e de ras.

Dar cu insectele incerc sa convietuiesc pasnic, asa si cu carabusii.

Pe unul dintre ei, il zarii intr-o zi pe o floare parfumata de datura sau i se mai zice si trompeta ingerului. Datura are un parfum puternic, ametitor chiar si atrage tot felul de insecte si impresioneaza tot felul de oameni 🙂 , prin frumusetea florilor ,frumoase si mari, iar ca rasplata celor care o plac, le ofera si parfum.

Ia sa il vedem pe domnul Carabus 🙂 :

Eu zic ca bietul carabus este de fapt o faptura frumoasa si merita sa fie lasat in viata ca si plantele si natura nu sunt doar ale noastre si pentru noi, dar pana la urma fiecare face cum il lasa inima .

Daca v-a placut si daca ma mai suportati cu cateva insecte, poate imi voi cauta prin albumele vraiste cu poze si voi mai arata nu multe , cateva , ca din pacate nu am fotografiat prea multe. Tot aman pentru cand voi avea mai mult timp :). Haha!

Publicitate

Imagini din anul care a trecut

Incerc sa adun impreuna cateva poze din 2017 descoperite astazi , uitate de anul trecut in aparatul de fotografiat, uitat si el la randul lui intr-un cotlon printre diverse maruntisuri aflate in  casa. In general, as vrea sa postez flori . Dar …cine stie ce imi va iesi?

Insa inainte de asta, as vrea sa  incep cu doua  pisicute pe care le-am pierdut intr-un mod tragic anul trecut.

Tili, in varsta de cinci ani, pisicuta mea gri tigrata gasita abandonata de mama ei in pod la noi si crescuta de noi cu biberonul din prima ei saptamana de viata si pe Alice, o alta pisicuta pe care v-am mai aratat-o  prin luna mai a anului 2017, as zice,  culeasa de pe strada ,unde fusese aruncata acolo de vreo baba „de bine”, care atat a stiut ea sa faca, pisicuta pe care am crescut-o cu cel mai mare drag, dar care din pacate nu a apucat sa traiasca mai mult de cateva luni,  poate nici sase luni, amandoua sfarsind otravite cu antigel (dupa cum a spus medicul veterinar) de nu stiu care fiinta din zona in care locuim noi. Ar fi trebuit sa aiba zile si sa mai traiasca, ca erau sanatoase si vioaie, meritau sa traiasca,  dar mi-au fost omorate de un nemernic .Asta e problema cu pisicutele, nu ai cum sa le controlezi unde merg, se urca pe gard si ies din curte, din casa, nu stii pe unde ajung si daca sunt sau nu in vreun pericol, nu ai cum sa le feresti.

Sezonul de flori sper sa inceapa si anul asta in curand si sa fie cu abundenta atat de flori, cat si de rod , la plantele roditoare. Fata de anul trecut , cand ceva flori am mai avut , dar gerul si ninsoarea din 24 aprilie, cand din cate imi amintesc eu, am vazut pentru prima data liliacul inflorit si acoperit de zapada,

vremea rea a afectat pomii fructiferi si ne-am ales mai mult cu florile din primavara si alea mai mult degerate,  si apoi scuturate de omat si odata cu el, decat cu roadele pomilor fructiferi.In special in cazul ciresilor,  merilor, perilor, prunilor nu am avut rod deloc . Altfel,cateva visine am avut, putine, dar macar au fost sa vedem cateva chiar daca nu in toti visinii, ci numai in cativa mai mici. Si  piersicile au rezistat , am avut cateva, dar cand sa se coaca, multe au ajuns jos.

Scriind acum si cautand poze, mi-am amintit de ce m-am lasat de blogarit. Printre altele datorita faptului ca pentru a gasi printre pozele din calculator o poza sau un grup de poze de care imi amintesc ca exista si ca le-am si vazut, este o aventura de durata , care nu mereu duce la rezultatul dorit de mine. Cum ar fi de exemplu o poza cu visini cu rod din anul trecut. Stiu ca exista, le-am vazut mai devreme , dar nu le mai gasesc. E o dezordine in calculatorul meu , pozele nu sunt salvate la anii in care au fost facute, nici la luna, e…un uf!

Dar hai sa vad! Gasesc niste ramuri incarcate cu flori?

De obicei, startul infloririi il da Forsytia sau zisa uneori ploaia de aur. Apoi zarzarii infloriti, piersicii, ciresii , magnolia…

Da? Sa fie…albe, de zarzar parfumat?De fapt nu, nu este zarzarul aici, ci este un cires:

In luna mai infloresc bulgarii de omat. 🙂 Da, dar fara frig si zapada, acesti bulgari sunt florile Calinului si aici nu este  doar unul dintr-o poveste.Ci o frumusete de arbust , frumos dar nu si parfumat.Ce vreti, nu le pot avea in natura pe toate, nici plantele.

Si apropo de calin, eu am vazut dar numai in reviste Calinul cu bulgari roz. Am luat si eu, ba inca de doua ori , insa niciodata nu mi s-a prins. Ati vazut la cineva calin cu flori roz inflorit?

Mai sunt ramurile pline de iasomie cu floare plina, si trandafirul rambler Filipes Kiftsgate (ah, ce nume, oricum nu le mai tin minte, trebuie sa caut de fiecare data in calculator, ca nu folosesc des denumirile lor si uit).

Margaretele salbatice, dar frumoase si mereu indragite de mine, crescute alaturi de o salvie ruseasca , care aici este abia la inceputul infloririi ei si abia i se zareste un firicel bleu, subtirel, si decorativa si indragita mea salcie japoneza , alaturi de companioanele sale: mai incolo o tufa acum mare de …(iar denumirea, am mai gresit-o o data si cineva m-a corectat)…de…Weigela si intre cele doua vreo cativa trandafiri cu ramuri lungi , cu flori mici, dese si frunze asemanatoare. Poate in vara care va urma o sa fie frumosi destul incat sa mai aduc vorba despre ei doi si sa le arat asemanarile in detaliu.

Stiu ca va veni primavara, ca o asteptam, ca o vom observa sau ne vom bucura de ea ori ba, ea tot va veni. Insa pana atunci, iarna grea !

 

Mai, luna trandafirilor infloriti

Pe la jumatatea lunii aprilie, am citit pe undeva, ori net, ori ziar prognoza meteo pentru zilele de Paste , care anunta ca vremea se va raci considerabil si vor fi ploi. Eeee, mi-am zis eu, ce stiu astia? Au mai dat-o-n bara cu prognoza.

Dar au avut dreptate. Si de la Paste o tot tine lunga cu ploi si ploi si ploi si in general mult frig. Mda, pai am avut si cald jumatate din aprilie si prin februarie. Plus seceta. Iar acum compenseaza vremea, ca la noi trebuie sa fie un echilibru, nu suntem nici desert, nici pol de geruri si avem iarna cald, vara racoare. Sau cam asa.

Si daca iarna a fost mai blanduta, iar caldura a venit devreme in primavara , trandafirii au apucat sa imboboceasca mai devreme decat in alti ani. De exemplu, vreo doi din ei au inflorit chiar de la 1 mai. Flori mici, dar flori de trandafir. Si a fost foarte devreme.

De atunci incolo, i-am tot urmarit cu ochiul obiectivului fotografic.Si nu numai.

-pe 8 mai aspectul lui  imi dadea ghes imaginatiei pentru cum vor arata florile ce vor urma:

-pe 15 mai, alt trandafir, Mayflower pe numele lui, caruia eu ii zic mai degraba Serbet, ca are culoarea ca a sherbetului roz:

-pe 20 mai, alaturi de el si o caldarusa de culoare grena intunecat:

-si bobocii trandafirului, din ce in ce mai deschisi:

-si apoi fara numaratoare, ca in prea multe zile la rand i-am fotografiat;

 

-Farfuriuta are un nume mai complicat, pe care l-am uitat. Insa imi amintesc de reclama (cam mincinoasa) care promitea ca trandafirul ar face flori chiar de marimea unei farfuriute :

 

-De o frumusete naucitoare, Margareta:

-fata in fata cu Farfuriuta:

-Si cu altii, mai mititei decat ea:

 

-Unul rosu, DarceyB  ii zicea, pot sa ii zic si Mister Darcy, personajul masculin in rolul principal  din „Mandrie si prejudecata”:

-Un rozaliu usor parfumat:

 

 

–Fata in fata cu Munstead wood, un catifelat rosu inchis  si parfumat:

 

 

-La chat cu vecinul de langa el (despre ce or fi schimband parerile?):

 

-Si fabulosul asta portocaliu, face flori mari, multe si tufa creste inalta si plina de trandafiri:

In afara de cel in doua culori , care urmeaza mai jos, ceilalti sunt trandafiri englezesti. De-asta au si niste nume de englezi, in general am observat ca numele unor gradinari celebri de la ei sau poate ale unor personaje cu rang nobiliar.

 

-Au fost atat de frumosi, incat as fi stat langa ei toata ziua, sa ii admir. In poza…au iesit si n-au iesit ca in realitate. Pentru ca in realitate au fost mult mai frumosi. Parfumul, care in poze nu iese , a fost bonus.

 

–Apus de soare, pe petale:

 

Nu am prea avut rabdare sa aleg cele mai bune imagini ale lor, bune dupa parerea mea. De aceea, poate voi mai reveni cu trandafiri, cu atat mai mult cu cat acum sunt infloriti iar, altii.

E bine ca nu au facut flori chiar toti odata.

De actualitate: ploi, gradina

Daca ar fi sa tin un jurnal despre gradina, as putea spune astazi ca in sfarsit am terminat de pus cam tot ce era de pus in gradina.Sambata, adica in urma cu doua zile. Mai am, desigur diverse seminte, cum …

Trandafir rosu urcator

In urma cu cateva zile am fotografiat trandafirul pus asta vara afara, sub borcanel, care acum da semne de viata si noua sperante ca ni s-ar fi prins o noua plantuta din mai vechiul trandafir pe care l-am avut frumos candva, si care acum abia mai face cateva flori pe vara, ascunse intr-un loc umbrit si aproape dat la o parte din cele cateva ramuri de maces uriase , dezvoltate, cred , din radacina trandafirului rosu. Am pastrat si macesul, ca nu se pot compara macesele de la maces cu macesele de la un trandafir, cand e vorba de recoltarea lor. Strangem in fiecare toamna cateva fructe de maces ca sa le folosim peste iarna la ceai, sunt pline de vitamine si recomandate impotriva racelii.

Dupa ce am pomenit aici despre el, mi-am amintit de niste poze facute  pe vremea cand era mandru si frumos, fotografii pe hartie. Si am zis sa le caut, sa incerc sa le aduc cumva pe calculator. Din cele cateva albume cu poze  pe hartie pe care le am eu, facute cu aparatele mele,  sub 20 de bucati , mari si mici, asa cum se intampla de obicei atunci cand cauti ceva , cea cu aceste poze cu trandafirul rosu era chiar ultima. Pana la ea, insa am avut ocazia sa revad pe toate celelalte facute fie acasa, cele mai multe acasa, fie in cele cateva excursii, putine la numar pe care le-am facut eu . Cand eram mica, eleva adica, in fiecare vara ma obisnuisem sa avem program cu familia , mama si tata, uneori si cu alte cunostinte, la mare si la bunicii din partea tatalui, care stateau pe langa Baile Felix. Pana acolo ne plimba tata cu masina pe diverse trasee, astfel incat pot spune ca am vizitat cu ei toata tara, iar vacantele la bunici sunt cele mai frumoase amintiri ale copilariei mele.

Apoi cand am mai crescut si nu am mai avut nici bunici, rareori am mai mers acolo si am stat mai mult acasa.

Intre timp ne mutasem de la bloc la curte si am avut tot mereu activitati prin curte si motive de a face din fiecare dupa amiaza sau timp liber motiv de relaxare in propria curte,  intr-un mediu curat, cum ni-l faceam si ni-l doream noi si linistit. Asa ca majoritatea pozelor vazute acum in albume erau de acasa si ma bucur ca a fost asa, ca am fost acasa, ca am amintiri cu familia mea intreaga, ca am ales sa stau aici, cu ai mei la toate evenimentele, in toate zilele, pentru ca in final doar asta conteaza. Sa stii ca ai fost aproape, ca ai fost cu ei si ca i-ai avut pe ei langa tine.

Asta a fost gandul pe care l-am avut vazand toate pozele de familie si cand spun familie, ma refer si la animalutele care au facut parte din viata noastra de zi cu zi si care putem spune ca au fost si ele parte din  familia noastra.

Si iata trandafirul pe care il cautam in pozele gasite in album:

Baiatul din fotografia de mai sus  a fost primul meu catel, Pinky, pe care mi l-am luat de ziua mea, cand am implinit 25 de ani. A fost caniche, nu stiu daca toti din rasa lui sunt asa ca el, dar din toti cateii pe care i-am avut pana acum, a fost cel mai inteligent . De altfel intr-o carte despre catei si ingrijirea lor, scrisa de Ioan Bud, sper sa nu ii fi gresit  numele, intr-o lista cu rasele de catei, din punct de vedere al inteligentei , rasa caniche era pe locul al doilea, dupa rasa Border Collie care era pe locul intai.

Pinky a fost un caine de nota 10. Cu totii l-am iubit si el ne-a iubit pe noi si ne-a ocrotit cat i-a stat lui in puteri.

 

Revenind la trandafirul rosu, mi-ar fi parut rau sa il pierd definitiv, desi poate nu e cel mai de soi trandafir , insa ne-a incantat la inceputul verilor cu infloriri abundente, doar o data pe an ce e drept , dar cu tulpini pline de flori .

Si pe masura ce scriam aici , mi-am amintit ca am mai publicat online candva, cand imi facusem blog pe blogspot si nu m-am descurcat prea bine cu administrarea lui, asa ca l-am abandonat si m-am trezit prezenta mai mult pe wordpress, am publicat si acolo doua poze cu el .

Pozele sunt facute tot de mine, probabil cu primul aparat foto digital pe care l-am avut si publicate pe blogul meu, pe care nu m-am mai uitat de mult timp :

http://gradinamea-in-toate-anotimpurile.blogspot.ro/

Cine stie, poate voi mai reveni acolo candva.