„Cornul inflori galben ca malaiul „

Cand vine luna martie avem asteptari mari: martisoare, raze de soare, prime flori. Sau aveam. Ca eu m-am cam invatat si stiu ca luna martie este amagitoare daca imi fac sperante mari asteptand-o pe ea. Si ma astept inclusiv la zapezi, cum am mai avut candva si am si prins cateva imagini pe la vreo 30 ale lunii sa tot fi fost, cu flori si cu zapada simultan. Asa ca azi , cand zice-se ar fi fost ploaie inghetata, adica sa fie mai pe inteles s-au intalnit ploaia si temperaturile negative , s-au imbratisat si a rezultat o imagine inghetata. Adica o poza, numai ca si rece .Eu nu m-am ostenit sa ies prea mult astazi afara , dupa ce ieri a fost zi de adevarata primavara. Dar cat am stat alea doua-trei-zece sa fi fost minute, am avut si telefonul in dotare si (doar) cu el am prins cateva imagini cu flori de ……..era sa zic de malai, flori de corn inghetate. Si nu va uitati la calitate, ca fiind prinse doar cu telefonul, el atata poate, atat face. E telefon doar, nu super camera foto.

Stropii sunt inghetati pe flori, nu mai sunt stropi de apa, ci turturi de gheata , doar fara varf ascutit (inca).

Nu mai zic de zavoarele de fier de la poarta , care au fost de neclintit.

Titlul este inspirat din Ionel Teodoreanu, de aceea am si folosit ghilimele.

Publicitate

De actualitate: ploi, gradina

Daca ar fi sa tin un jurnal despre gradina, as putea spune astazi ca in sfarsit am terminat de pus cam tot ce era de pus in gradina.Sambata, adica in urma cu doua zile. Mai am, desigur diverse seminte, cum …

Siraguri de margele

Astazi de dimineata, cand le-am vazut, ramurile subtiri de salcie cu stropi de ploaie , roua sau ambele amestecatesi pastrate pe ramuri  sub influenta temperaturii reci de afara, m-am oprit o clipa in loc sa le admir. Un prim gand a fost : „pacat ca nu am aparatul de fotografiat la mine, sa le pastrez si sa le si arat mai departe altora” , ca imi face mare placere sa ma mandresc cu capturile mele , de fapt cu cele observate de mine, nu tratate cu nepasare. Dar repede a venit al doilea gand: „dar am telefon cu camera, haha”.

Si iata-le! Poate cu aparatul de fotografiat ar fi fost imaginile mai limpezi, mai frumoase.

Privind stropii de apa ramasi pe ramuri, desi afara nu mai ploua, dar probabil plouase in zorii zilei , ma duc cu gandul, apropo si de siragurile de margele, la un alt sirag de pietricele  transparente, incolore,  numite morganit (am tinut minte de la fata morgana, asociere ), de-al meu, pe care nu le am fotografiate, dar cautand pe net am gasit unele si incolore, dar si colorate ca sa vi le arat.

…Si la o plasa intreaga, destul de mare, tesuta de-un paianjen, pe care am vazut-o asta toamna intr-o zi cu ceata si vreme umede, atmosfera fara de care as fi trecut pe langa pomul tesut fara sa ii vad si lucratura . Eu nu am stricat, nici deranjat lucrarea si cred ca nici altcineva, pentru ca in zilele urmatoare nu s-a mai putut observa ,  nici de mine si cred ca nici de altcineva frumoasa lucrare de paianjen. Nu imi sunt dragi paienjenii, ar fi chiar culmea sa imi mai placa si de ei, ba dimpotriva mi-e frica de muscatura lor, insa le admir rezultatele muncii lor, pe care uneori, de nevoie, cand le gasesc in interior sau in locuri prin care noi trebuie sa circulam mai des in siguranta, le stric. Insa daca sunt mai ferite, le las frumoasele capodopere sa se bucure ei de ele si sa le foloseasca (oare la ce?) in scopul pentru care le-au creat.

–