Flori de iarna

Astazi am vazut cateva floricele despre care v-am povestit si saptamana trecuta cum ar fi intentionat sa se dea primavaratice si sa infloreasca ele primele. Si uite ca nu s-au lasat. Dar mai urat e ca nici iarna nu se lasa nici ea, nesuferita si rea cum o stiu si e pusa pe rele si pe provocat alte si alte suferinte , atat bietelor mele floricele, cat si altor biete suflete care nu au un adapost si care de bine , de rau trecusera peste iarna pana acum si spream eu ca au ajuns in primavara fara mari suferinte. Nu e asa. Se anunta geruri mari, mari de tot si ziua, dar mai ales noaptea. Si am zis eu, hai macar sa fac poze cu bietele mele floricele. Iata-le , una s-a si cocosat un pic, prinsa sub cativa fulgi de nea care au inghetat pe varful petalelor ei , prinzandu-le ca intr-o capsa de stratul lipicios , umed si rece de zapada de dedesubt.

Si am facut poze cu telefonul, cum am facut cam toata vara trecuta, iar apoi am intrat in casa, am luat aparatul de fotografiat si am mai dat click-click si cu el de cateva ori. Apoi, zic, hai sa le descarc, doua , trei poze acolo. Cand, ce sa vezi? Aveam peste 600 de fotografii din 2017 facute si nedescarcate in calculator. Asa am fost de harnica anul trecut in ceea ce priveste fotografiile si vizionarea lor pe calculator. Si le-am vazut astazi in premiera, poze de asta vara de care cu placere mi-am adus aminte. Nu multe ca in alti ani, dar cele cateva pe care am apucat sa le fac si pe care ma gandesc sa le si incarc, doar pe cateva macar si aici , sa ne amintim impreuna de flori , de vara sau de un alt anotimp decat cel foarte urat de acum de afara. Incerc sa ma tin de ele si sa va arat cateva :), nu sa trag chiulul, ca vara trecuta . Adevarul e ca anul trecut mi-am umplut timpul cu alt fel de activitati si mai putin cu pozatul si postatul pozelor din gradina mea. Timp care este foarte scurt, zboara ca si clipa, acum e luni, acum a fost vineri, pastele, Craciunul vin si se duc cu repeziciune si nu mai stii nici cand a trecut anul, inca un an si inca unul, zboara ca clipa .C”est la vie!

A, si am uitat sa va spun! iata, mi-a rasarit si prima rosiuta din semintele puse saptamana trecuta 🙂 :

 

Publicitate

Start seminte!

Pe pervazul de la fereastra mea se aud stropi , de ploaie pare-se, desi ar putea fi si ceva legat de ninsoare , ori de la topirea vreunui rest de zapada de pe  acoperis. Deci ploua sau ninge si e …

Flori de castravete amar

Astazi de dimineata, cand ma pregateam sa dau apa rasadurilor mele de pe pervaz, surpriza! Vad flori la plantutele de castravete amar. M-am bucurat, dar intr-un fel m-am si intristat pentru ele, ca in casa nu au sanse sa prinda rod. Insa poate e semn bun, ca plantele se simt  bine pana acum.

Noutati

Au inceput sa apara prime semne de viata , atat in casa, in vasele in care pregatesc rasaduri pentru plantele pe care voi incerca sa le cultiv in gradina , cat si afara, in gradini .

In premiera , fata de toti anii de pana acum , voi incerca sa cresc si eu numitul catravete amar (momordica) , bitter melon  i se spune in engleza, nu stiu de ce la noi a fost tradus in loc de pepene, castravete. Poate pentru ca aspectul fructului seamana mai mult cu al unui castravete. Am incercat sa ma informez putin pe net despre cultivarea lui si am retinut ca nu ii place vremea racoroasa, ca, de exemplu exista riscul ca samanta sa putrezeasca in pamant daca i se da multa apa, in stadiul de incoltire/rasarire sau daca este asezata intr-un loc cu temperatura mai scazuta. Cat de scazuta? Am cam uitat. Oare sub 20 de grade ? In fine, prin urmare am adus jardiniera in care am pus semintele la incoltit in una din cele mai calduroase camere ,in dormitor,  unde sta pe pervaz in fata unei ferestre insorite, orientate spre sud , iar sub pervaz este caloriferul adeseori cald. Ei , si din 11 seminte cate am avut , nu au rasarit toate, dar cateva , da. Ba inca la una se vedea semn ca ar incolti, era ceva verde, dar nu a mai crescut coltisorul spre lumina.

Asa ca ma astept ca anul asta sa am cateva plante de castravete amar, pe care planuiesc sa il mut afara in solar, unde este mai ferit de intemperii, nu mai devreme de luna mai  si, probabil sa ii pun   ceva suport (sfoara?) pe care sa se sprijine.

Desi parca am citit ca poate fi lasat si sa se intinda direct pe pamant,  ca deh, doar e  pepene.

Daca ii va merge bine, pe masura ce va creste o sa il urmaresc si fotografiez evolutia.

Nu este premiera pentru cartofii dulci. Am mai incercat si anul trecut. Am inceput insa mai tarziu sa ma ocup de ei , fata de anul asta cand cred ca inca din ianuarie am pus cativa in apa , taiati in jumatati . In felul asta din jumatatile de cartofi dulci, dau radacini si apoi cresc pe coaja lor frunzulite, care se dezvolta apoi in adevarate mici plantute. Cand plantutele au tulpina cu cateva frunzulite, urmeaza sa fie desprinse de cartof si puse (fiecare separat) in apa pentru a prinde radacini si apoi in pamant .

Tufele de mai jos sunt cele crescute direct din cartof. Fiind mai multe tulpinite, par a fi tufa , insa vor fi desprinse una cate una si isi vor incepe separat marea calatorie 🙂 :

Borcanelele cu plantutele mici, desprinse de cartof , puse in apa la inradacinat:

 

Mai jos este o fotografie cu recolta de catofi dulci din 2016.

Nu mare lucru,a fost oricum numai o incercare ,  insa eu am fost entuziasmata de rezultat , avand in vedere ca am pornit si cu intarziere pregatirile pentru cultura (haha!) cartofului dulce , nici locul in care a fost asezat nu a fost cine stie ce insorit si totusi ceva a iesit . Preparati copti in coaja au fost cel mai buni, pentru ca avand in vedere ca erau cam subtirei fata de cei din comert, daca ar fi fost altfel curatati de coaja , am fi ramas cu mai nimic.

Asa cum vedeti nu dorm, lucrez :). Planific, seman, sadesc , iar entuziasmul,  daca nu a fost chiar de la inceput ( aproape ca pot spune ca abia am tras de mine cand a trebuit sa ma ocup de pamant, seminte, lista cu numar de soiuri , de seminte, viitoare plante, de lucuri disponibile la lumina, ori caldura), a venit pe masura ce am vazut micile plante verzi cum dau coltul spre lumina .

E comod si sa stai in casa la caldura, cu o carte placuta in mana . Dar toate au timpul lor, si daca de rasaduri nu te ocupi devreme, sa aiba timp sa creasca un pic inainte de a da piept cu primavara si vara din gradina, risti sa pierzi startul bun.

Cam asta pentru inceput . Promitator. 🙂

De actualitate: ploi, gradina

Daca ar fi sa tin un jurnal despre gradina, as putea spune astazi ca in sfarsit am terminat de pus cam tot ce era de pus in gradina.Sambata, adica in urma cu doua zile. Mai am, desigur diverse seminte, cum …

Niste rasaduri rabdatoare

De numai o zi ploua afara si e rece si urat si deja simt asa…ca ma deprima vremea asta. Sau poate si pentru ca s-a dus mica vacanta de 1 mai si paste laolalta , care putea sa fi mai fost macar inca vreo doua, trei zile. Asa ca de atata suparare , blogaresc . Noroc cu pozele , ca imi mai readuc un pic din buna dispozitie pe care o aveam la momentul cand le-am facut.

De n-ar fi fost ploaie si de n-ar fi fost zile pline cu orice altceva decat timp liber, as fi putut de exemplu sa mai scot din rasadurile mele afara. Ca am multe inca de plantat din jardiniera in gradina si mari. Atat de mari incat nu stiu daca le face bine sa mai intarzie in casa, in loc sa stea si ele la locul  definitiv din  gradina.

De exemplu, ardeii. Am jardiniere cu ardei pe pervaz , care au crescut ca o padure. Asa cum sunt acum, par mari , bine dezvoltati, dar sunt inghesuiti si cand ii voi separa , vor mai ramane, parca vad, doar niste nuieluse subtirele si cam golase, cu cate una, doua frunzulite spre varf fiecare. Si anul trecut am avut rasadurile de ardei iuti maricele. Ca anul trecut mi-am pus numai ardei iute rasad, spre deosebire de anul asta cand am incercat si trei soiuri de ardei gras, tot rosu, ca galben nu am gasit din timp, desi as fi vrut. Poate m-am trezit si tarziu cu gandul ca mi-ar fi prins bine si ardei galben, cum am avut intr-un an, primul an in care am cultivat eu ardei gras in gradina si atunci fara rasad, numai din samanta plantata direct in gradina. Si mi-au crescut niste ardei mari, frumosi, galbeni si rosii precum si o brazda de ceva soi de ardei iute, pline brazdele de ardei. Apoi in anii urmatori, n-am mai avut acelasi succes cu ardeii, dar am prins gustul cultivarii lor si am mai incercat cand si cand ba in solar, ba afara, ba ardei iute , ba ardei gras, insa numai cu rasad am mai reusit sa si culeg  ardei bine copti de pe planta .

Anul asta insa, am pus pe rand, cam de la  inceputul lunii martie semintele de ardei iuti intai , apoi si de ardei gras, pe masura ce mai vedeam cate un plic pe rafturile magazinelor si ma tenta sa incerc. Astfel ca acum am niste giganti, inalti, unii chiar si infloriti, ba inca si un puiut de ardeias am vazut dintr-o floare. Ca ardeii nu au nevoie de albine pentru polenizare.

Ia sa-i vedeti si voi!

Intai o poza de grup cu cateva jardiniere:

 

-Nu par inalti? Dar sunt , mi-au luat aproape toata lumina din fereastra si iata-i pe cei mai inalti, astia sunt dintr-un soi de ardei iute pe care l-am cumparat in urma cu doi ani, cam prin august sa fi fost de la supermarmarket. Mi-a placut ca era crescut inalt, sub forma unui pomisor si plin de ardeiasi iuti mititei, verzi, galbeni, rosii. Ma gandeam ca cine stie ce tratament le-o fi aplicat de au crescut asa inalti, dar uite ca anul asta si la mine tot inalti au crescut in jardiera. Circa 75 cm de la nivelul solului pentru un ardei iute, eu zic ca e destul de bine facut.

-Mai jos se vede ardeiasul putin crescut printre petalele acum ofilite de la floare:

-Si plini de flori…

-Ei, iar eu sa nu pot sa ii plantez in gradina! De ploaie, de lipsa de timp liber , destinat gradinaritului. De asta ma supar asa. Dar incerc sa ma incarc cu rabdare. Si eu si ardeilor le dau zilnic apa de dimineata, sa nu sufere de lipsa hranei, asa inghesuiti cum stau. Si asteptam vreme mai buna …in weekend numai de acum , cand altcandva.

Cum s-a grabit luna aprilie

…sa se imbrace in flori zi de zi, inca din primii zori (ai lunii).

Mai devreme ca niciodata in vreun alt an, din ultimii pe care mi-i amintesc eu mai bine au inceput sa rasara pe ramuri golase boboci de flori, aici, mai jos putin , de la o azalee debutanta in 2016 in gradina mea,

si alaturat ei, tot debutant ,  un larice interesant educat sa isi indrepte ramurile cu buchetele de ace verzi, nu spre cer , ci in jos, inclinandu-se parca spre pamant. Zice ca nu ar trebui sa creasca mai inalt de 2 metri, de-aia l-am si ales eu , careia nu-mi plac copacii nici pomii prea inalti, pentru gradina mea. Iata-l inverzit:

Intr-o vreme imi doream sa am mar in gradina. Nu pentru mere, ci ca sa ii vad primavara florile roz, mari, ca de zahar. Acum am cativa , uneori rodesc si ma foarte multmesc ca nu fac umbra doar , alteori si daca ii vad ca infloresc, ma bucur fantastic de florile lor. Din cei cativa, unul se remarca prin flori an de an, cel columnar, pe care il puteti vedea si mai jos, intai cu bobocii abia rasariti, apoi si frumos inflorit. Este cel mai frumos mar inflorit, insa cand este vorba de rodit…hm, pauza. Parca am zarit unul, doua mere cam sfrijite anul trecut de la el. Nu stiu din ce motiv nu prinde rod, n-o fi prea de soi bun roditor, o fi numai pentru decor :). Ia uite-l : mandru imbobocit,

-apoi si usor inflorit,

-plin de flori , dar nici nu se vede in poza cat de frumos era in realitate:

-si cu un detaliu al catorva dintre flori:

-Se intampla cam pe la jumatatea lunii aprilie asta, cand venise un val de caldura cu temperaturi de circa 25 de grade timp de cateva zile la rand, ca toti incepusera sa se vaite (deja) de caldura si seceta. Cam 16 aprilie sa fi fost. Si am zis eu, jumatate din luna a trecut deja, cald afara, hai sa imi scot si eu cateva rasaduri sa imi pun in solar.

Zis si facut. Am mobilizat ajutoare si am carat afara jardinierele cu rosiile crescute lungi cat fereastra de inalte si le-am sprijinit in solar de una dintre laturi. De cald ce era, nici n-am putut sa stau prea mult in solar sa plantez mai multe fire de rosii, ci numai cam o jardiniera. Restul le-am lasat pentru alta zi. Numai ca  ce sa vezi, ma uit la prognoza meteo si ma infior, se anunta ca in saptamana ce urma vor fi peste noapte temperaturi deosebit de scazute, poate chiar negative. Asa ca ce n-am apucat sa plantez, am luat inapoi in casa, iara plimbat, apoi nu mai stateau rosiile drept la fereastra, ca in solar se inmuiasera de la caldura si li se aplecasera tulpinitele. Le-am sprijinit cu chiu cu vai de diverse suporturi improvizate , sa mai stea drept cateva zile pana vremea si puterile mele si de asemenea si timpul meu imi vor permite sa ma ocup de ele iara, in cel mai scurt timp posibil. Am mai reusit de atunci sa mai pun cateva doar, mai am inca multe de plantat iar. Incerc sa imi fac timp.

Aici cum dupa ce  am scos partial jardinierele cu rasaduri afara, se vad rosiile pe care am apucat si le-am plantat in jurul datei de 16 aprilie. Si pana la urma nu a fost noaptea temperatura de zero grade, desi de atunci de doua ori in doua saptamani consecutiv la fel s-a anuntat. Nici nu ma mira, ca la Azuga, de exemplu, saptamana trecuta a nins. Si in nordul Europei spunea cineva care calatoreste frecvent acolo, ca a plecat de la noi in tricou si acolo , in Germania a trebuit sa isi puna haine de iarna. Asa ca am avut noroc ca pana la noi dintii de ger ai iernii nu s-au aratat in aprilie.

 

 

Dar una peste alta, am avut in aprilie tufe inflorite de nasturasi

-Si de iberia, floare ale carei frunze raman vesnic pe ramuri inverzite, chiar si iarna, dar care infloreste numai o data pe an, la inceputul primaverii.

-Si tdintre frunzele dese ale margaritarelor au rasarit clopoteii parfumati ai florilor de  lacramioare :

-Si covor de phlox pitic, un soi tarator care nu se inalta deloc de la sol.

-Si Keria Japonica, tufa cu multe, multe flori galbene si dese , ca niste mici sori care imprastie lumina si bucurie in jurul lor:

-Si bujorul arbustiv, care creste an de an tot mai frumos. Anul asta mi-a dat cateva emotii cand am vazut prin iarna cateva ramuri cu boboci rupte. Insa i-au fost pusi niste tutori si un fel de plasa de protectie sa nu mai fie calarit de cantatorii pitici si stricatori ai curtii , cocoseii si gainusele lor , si iata-l acum inflorit frumos. Pacat ca nu a prea avut parte de zile insorite in perioada in care i s-au deschis florile si s-au trecut mai repede anul asta . Iarna scurta, caldura venita mai devreme l-au pacalit si l-au grabit, astfel ca el, care de obicei pe 4-5 mai era inflorit, anul asta cu vreo trei saptamani mai devreme si-a deschis florile si a mai si patimit un pic de frig.

-De liliac ce sa mai zic? Si el la fel! Inflorea in luna mai. Acum in luma mai cred ca va fi si gata scuturat de flori. Tot la jumatatea lunii aprilie si liliacul a inflorit:

-Mai jos in prim plan, neclar, liliacul si in planul indepartat ciresul japonez. A fost o perioada plina de flori, de culori, de parfum :

Wisteria si barzaunele care in fiecare primavara cand e inflorita ea, isi face aparitia:

-In lumina soarelui ii stralucesc arpioarele de ai zice ca aripile lui si-ar fi luat culoarea florilor. Si el straluceste , dar si albul sidefat al florilor :

-Si…un alt barzaune se aude apopiindu-se. Hm, asta e doar unul din cele circa 100 care traverseaza zilnic cerul de deasupra noastra:

-Pe cerul senin, poluatori si facatori de noi nori. Barzauni poluanti, daunatori:

-Revenind insa la noua luna a florilor, care a fost aprilie in acest an (oare ce ii va mai ramane lunii mai? vom vedea, desi nu cred ca ramane nici el fara flori), chiar si gutuii au inflorit mai devreme, ei tot in luna mai de obicei isi deschideau pe ramuri bobocii si florile lor:

-De cativa ani tot incerc sa vad frunzele pieloase ale gutuiului.Pieloase, cum am citit undeva ca le descria Ana Blandiana. Le tot fac poze de-a lungul anotimpurilor in care sunt aici si sunt verzi. Acum , primavara mie mi se par nu atat pieloase, cat acoperite de mult puf, imblanite aproape. Ca si cum ar fi acoperite de plase de paianjeni .

-Ei si marea mea surpriza, azaleea rosie . Ea clar inflorea spre sfarsitul lunii mai.

In anul 2012 imi aduc aminte  ca pe 25 mai o fotografiam si apoi scriam despre ea , botezand-o Micuta gheisa:

https://gradinareasa.wordpress.com/2012/05/23/micuta-gheisa/

Si ea anul asta s-a foarte grabit si a inflorit cu o luna mai devreme . Si rectific, pe 23 mai 2012 se intampla.

-Si lalelele galben-orange care de obicei infloreau la inceputul lunii mai:

Se va incheia maine luna florilor din anul 2016, care in gradina mea si in opinia mea a fost aprilie de data asta.S-a grabit sa vina cu trena plina de flori si se grabeste sa plece in lumea amintirilor.

De fiecare luna de primavara a fiecarui an mi-a parut rau cand a plecat.

Si vara e frumoasa, dar parca  primavara e anotimpul sperantei , al asteptarilor , al culorilor diverse, proaspete, limpezi, e anotimpul in care dragostea pare ca pluteste in aer pe aripile tuturor insectelor, ale pasarilor care isi reiau trilurile incantatoare, e cel mai frumos timp al anului, zana florilor.

Mai este si mai tot luna de primavara, si sunt convinsa ca si mai va avea florile ei si parfumul specific al lor. Deja vad boboci multi anuntand ca sunt nerabdatori …

 

Inainte de boomul de primavara, socoteli

Iara ploua.

Dar…nu-i rau. Am dat si noi jos folia de pe solar ,

de fapt eu nu am facut nimic, dar subiectul descoperit fiind solarul de care sau mai zis sub  care ma ocup eu peste vara de ingrijirea tomatelor, spun ca „am dat”. Rectific, a fost dat jos de pe solarul cel mare folia de protectie , pentru a fi inlocuita cu alta mai buna, cea veche fiind usor ciuruita , iar  ploaia de acum este buna pentru ca mai spala putin pamantul care de cativa ani, cat timp am tinut permanent acoperit cu folie locul,  a fost tot pitit de ploi, udat numai din loc in loc cu furtunul special, cu picuratoare. De ce nu am inlocuit din toamna folia? In primul rand pentru ca in toamna am lasat tomatele pana la venirea gerului . Apoi dupa ce le-am cules, solarul a fost un fel de loc de joaca pentru pasarile din curte, in care se puteau scalda in pamant uscat, ferit de ploi si de zapada si nu a fost nici timpul favorabil pentru inlocuirea din toamna a foliei vechi.

Apoi daca tot ploua, e duminica, stau in casa langa tv si calorifer, ma ingrijesc de rasaduri, de ghivecele din casa.

Am constatat de exemplu cateva lucruri: unul, ca ghivecele cu butasi de muscate sunt pline de niste puricei mici, albi si jucausi, care  misuna de colo colo la suprafata pamantului si pe care atunci cand i-am stropit cu un fel de insecticid facut din sapun, i-am vazut cum topaiau in sus, neplacut surprinsi de senzatia aplicata. Sper sa scap de ei. In caz contrar, o sa raman fara butasi de muscata anul asta si va trebui sa cumpar din piata sau de unde voi gasi. Am cam doua saptamani pana cand voi pregati jardinierele din balcon pentru muscate, timp in care voi vedea la ce solutie o sa recurg.

Altceva? Cartofii dulci pusi in apa au facut multe si lungi radacini, dar au si incoltit, au rasarit varfuri de plantuta in diverse locuri de pe cojile lor,  plantute pe care, sursa mea de inspiratie in cultivarea acestui soi de cartofi am vazut ca ii planta intai in ghivece separat si abia apoi ii scotea in gradina. Important e ca au dat semne de viata, semne mult urmarite si asteptate si le-am rezervat deja loc in gradina , un loc insorit.

In timpul asta in interior rasadurile cresc, cresc, unele mai incetisor, dar sigur, altele mai rapid. Am diverse soiuri de ardei si gras si iute

si ca si in alti ani cateva soiuri de tomate in diverse culori.

Numarul soiurilor de tomate, poate circa 40. Nu le-am numarat inca.

Dintre flori, intr-o jardiniera pe care am avut-o in beci toata iarna, au imbobocit doi bulbi de amarilis.

Pana acum aveam doar cate un fir inflorit.

Anul asta ma bucur ca au inflorit doi in acelasi recipient. E mai frumos asa.

In gradina, eroinele sunt narcisele.

Au rezistat catorva nopti reci, in care fie a nins, fie „doar” a cazut bruma, si alte eroine, florile din zarzar si chiar si din piersic.

Desi nu stiu daca piersicul nu a fost afectat de bruma si ninsorile cazute dupa deschiderea florilor sale, macar e inca inflorit ca si cum nimic rau nu i s-ar fi intamplat. Ramane de vazut care vor fi rezultatele vremii de acum, dar asta abia spre toamna.