O poveste de toamna

Despre toamna ar fi multe de aratat si astazi nu mi-am propus sa ii pun in evidenta aici vreunul din aspectele ei cunoscute si privite numai prin ochiul aparatului meu de fotografiat. Vreau doar sa va povestesc si voua prin doua-trei imagini povestea a doua fapturi care s-au intalnit toamna in gradina mea.

Sambata dimineata, nu chiar foarte devreme, in timp ce rontaiam linistita din batonul meu de ciocolata (in locul unei cesti de cafea) , inspectam cu privirea gradina : fara vreun scop anume , scanam usor imaginea  dinaintea mea , cand, ce sa vezi?

O pata.

Paleta de culori mai calde, in contrast cu frunzele verzi ale plantelor, niste aripi frumos deschise si colorate ale unui fluture,  ce la mica distanta de mine , parea ca sta pe ceva frunze . Incantata, m-am intors cu spatele spre gradina si am intrat in casa cu gandul sa aduc  repede telefonul (mai nou cea mai la indemana foto-camera) , poate mai prind fluturele in aceeasi postura sa ii fac o poza. De obicei la temperaturi mai scazute, de circa zece grade, cum cred ca era si atunci, in sambata aceea dimineata, fluturii sunt putin amortiti si nu zboara prea vioi, zabovesc mai mult, de preferat daca nimeresc  pe pereti in locuri expuse soarelui, iar eu asta speram sa se intample si acum , iar fluturele sa stea . Ceea ce s-a si intamplat  insa nu tocmai asa cum eu m-as fi asteptat .

Spre  mirarea  dar si bucuria mea, pana am revenit cu telefonul, fluturele nu a disparut, nici nu si-a modificat pozitia. Si am pornit usurel ca sa il fotografiez, insa cu pasi mici ca sa nu il sperii si sa plece , indreptandu-ma spre planta pe care se afla, la numai vreo 3 metri de locul in care ma aflasem eu cand l-am zarit prima oara.

Ei, si de aici incepe si …daca pot sa ii spun asa , povestea. Ori poate mai potrivit ar fi, deznodamantul sa numesc intamplarea. Caci pe masura ce ma apropiam cu pasii mici , incepeam sa vad ca fluturele pare sa fie …prins in ceva? Fire?

Cu telefonul in mana , primul impuls a fost sa intind mana si sa scot fluturele din plasa de paianjen tesuta sub ramura arbustului, un hibiscus de gradina care in numai cativa ani a crescut urias .

Dar am ezitat un pic. Daca fluturele era de mai multa vreme prins in plasa si nu mai traia? Si pana la urma , oricare ar fi fost situatia celor doua fapturi, de ce sa intervin eu si sa schimb dupa dorinta mea ceva , dorinta care ar fi fost in favoarea  salvarii fluturelui mai frumos, decat spre sustinerea actiunii paianjenului agresor, uratel si de cei mai multi , cred eu, detestat.

Asa ca in final nu am facut nimic altceva , doar m-am apropiat si am fotografiat.

Si daca tot am apucat sa vorbesc un pic si despre paianjen, am inceput sa am mai multa simpatie pentru el , pentru familia sa in ultima vreme, decat aveam altcandva, cand un paianjen ar fi insemnat doar faptura careia imi venea sa ii dau una tare cu gheata .Mai exact de cand am citit ca mai degraba ne protejeaza casa de alte insecte daunatoare, ba chiar periculoase, cum este tantarul, de exemplu. Asa ca acum, cand vad cate un painajen nu il mai strivesc sau lovesc , nici, daca e posibil nu ii mai distrug plasa . Depinde unde il gasesc. Daca ein exteriorul casei  intr-un loc circulabil , in care risc sa il iau in par sau pe haine, mai bine il mut calare pe un bat pana spre vreun colt de gradina, magazie sau altceva unde sa nu deranjeze pe nimeni cu reteaua sa . In casa insa se mai schimba povestea :). Acolo nu e loc pentru casa sa .

Asa si de data asta, nu i-am stricat plasa. Insa el (sau o fi fost vreo ea) m-a zarit, intrusa in apropierea sa si a prazii ce o avea si a inceput sa devina agitat. A inceput sa stranga fluturele , intai aripile care erau larg deschise, le-a strans putin cate putin , pana le-a strans aproape ca intr-un cocon, cum or fi fost ele la inceput , le-a facut pachet si apoi s-a retras cu tot cu pachetul/prada sa , in sus printre frunzele hibiscusului, unde probabil era si (un fel de) casa ce o avea .

Nimeni nu e nemuritor. Nici frumosul fluture , nici mai iscusitul paianjen . Fiecare cu viata si cu inevitabila incheierea  sa.

Reclame

Un carabus strangator

Buna seara!

Ce mai faceti , mai traiti 🙂 ?

Si eu, tot asa, cu ale mele, cu gradina, cu jobul si…mai putin cu fotografiatul si cu scrisul online pe blog.

Dar nu stiu ce-mi veni in seara asta, iata-ma aici cu calculatorul in brate , mi-am zis sa mai fac ce mai faceam candva , nu stiu cum sa imi mai gasesc cuvinte, ca m-am dezobisnuit sa le scriu , dar poate niste poze as posta. Am eu unele facute de ceva timp, ani adica, pe care am tot vrut sa le postez online , dar am avut o retinere , poate. Am fotografiat si nu doar o data , printre zecile de insecte pe care le mai zaresc prin obiectiv si un carabus. De mai, o fi, ca stiu ca asa il numesc cate unii, numai ca eu l-am pozat in luna august.

Am observat ca lor le plac trandafirii si ca atunci cand se asaza pe cate o floare de trandafir, o cam jumulesc si ea se scutura sub actiunea carabusului. Cred ca din cauza asta, pe unii i-am auzit/citit pe net, ca ii prind pe carabusi si le fac diverse, nu mai zic explicit ce, ii omoara adica. Eu nu. Nici pe ei, nici pe melci, nici pe alte fapturi. Eh, cu rozatorii e altceva, inca cu acestia nu am ajuns sa fac pace, asa cum fac indienii, de exemplu, dar si cate unii dintre noi. Ca o paranteza, am intalnit o baatrana care avea soareci in casa, traia izolata undeva departe de lume, si pentru ea soarecii erau cei care ii tineau companie . 🙂 Nu prea e de ras.

Dar cu insectele incerc sa convietuiesc pasnic, asa si cu carabusii.

Pe unul dintre ei, il zarii intr-o zi pe o floare parfumata de datura sau i se mai zice si trompeta ingerului. Datura are un parfum puternic, ametitor chiar si atrage tot felul de insecte si impresioneaza tot felul de oameni 🙂 , prin frumusetea florilor ,frumoase si mari, iar ca rasplata celor care o plac, le ofera si parfum.

Ia sa il vedem pe domnul Carabus 🙂 :

Eu zic ca bietul carabus este de fapt o faptura frumoasa si merita sa fie lasat in viata ca si plantele si natura nu sunt doar ale noastre si pentru noi, dar pana la urma fiecare face cum il lasa inima .

Daca v-a placut si daca ma mai suportati cu cateva insecte, poate imi voi cauta prin albumele vraiste cu poze si voi mai arata nu multe , cateva , ca din pacate nu am fotografiat prea multe. Tot aman pentru cand voi avea mai mult timp :). Haha!