Noutati

Au inceput sa apara prime semne de viata , atat in casa, in vasele in care pregatesc rasaduri pentru plantele pe care voi incerca sa le cultiv in gradina , cat si afara, in gradini .

In premiera , fata de toti anii de pana acum , voi incerca sa cresc si eu numitul catravete amar (momordica) , bitter melon  i se spune in engleza, nu stiu de ce la noi a fost tradus in loc de pepene, castravete. Poate pentru ca aspectul fructului seamana mai mult cu al unui castravete. Am incercat sa ma informez putin pe net despre cultivarea lui si am retinut ca nu ii place vremea racoroasa, ca, de exemplu exista riscul ca samanta sa putrezeasca in pamant daca i se da multa apa, in stadiul de incoltire/rasarire sau daca este asezata intr-un loc cu temperatura mai scazuta. Cat de scazuta? Am cam uitat. Oare sub 20 de grade ? In fine, prin urmare am adus jardiniera in care am pus semintele la incoltit in una din cele mai calduroase camere ,in dormitor,  unde sta pe pervaz in fata unei ferestre insorite, orientate spre sud , iar sub pervaz este caloriferul adeseori cald. Ei , si din 11 seminte cate am avut , nu au rasarit toate, dar cateva , da. Ba inca la una se vedea semn ca ar incolti, era ceva verde, dar nu a mai crescut coltisorul spre lumina.

Asa ca ma astept ca anul asta sa am cateva plante de castravete amar, pe care planuiesc sa il mut afara in solar, unde este mai ferit de intemperii, nu mai devreme de luna mai  si, probabil sa ii pun   ceva suport (sfoara?) pe care sa se sprijine.

Desi parca am citit ca poate fi lasat si sa se intinda direct pe pamant,  ca deh, doar e  pepene.

Daca ii va merge bine, pe masura ce va creste o sa il urmaresc si fotografiez evolutia.

Nu este premiera pentru cartofii dulci. Am mai incercat si anul trecut. Am inceput insa mai tarziu sa ma ocup de ei , fata de anul asta cand cred ca inca din ianuarie am pus cativa in apa , taiati in jumatati . In felul asta din jumatatile de cartofi dulci, dau radacini si apoi cresc pe coaja lor frunzulite, care se dezvolta apoi in adevarate mici plantute. Cand plantutele au tulpina cu cateva frunzulite, urmeaza sa fie desprinse de cartof si puse (fiecare separat) in apa pentru a prinde radacini si apoi in pamant .

Tufele de mai jos sunt cele crescute direct din cartof. Fiind mai multe tulpinite, par a fi tufa , insa vor fi desprinse una cate una si isi vor incepe separat marea calatorie 🙂 :

Borcanelele cu plantutele mici, desprinse de cartof , puse in apa la inradacinat:

 

Mai jos este o fotografie cu recolta de catofi dulci din 2016.

Nu mare lucru,a fost oricum numai o incercare ,  insa eu am fost entuziasmata de rezultat , avand in vedere ca am pornit si cu intarziere pregatirile pentru cultura (haha!) cartofului dulce , nici locul in care a fost asezat nu a fost cine stie ce insorit si totusi ceva a iesit . Preparati copti in coaja au fost cel mai buni, pentru ca avand in vedere ca erau cam subtirei fata de cei din comert, daca ar fi fost altfel curatati de coaja , am fi ramas cu mai nimic.

Asa cum vedeti nu dorm, lucrez :). Planific, seman, sadesc , iar entuziasmul,  daca nu a fost chiar de la inceput ( aproape ca pot spune ca abia am tras de mine cand a trebuit sa ma ocup de pamant, seminte, lista cu numar de soiuri , de seminte, viitoare plante, de lucuri disponibile la lumina, ori caldura), a venit pe masura ce am vazut micile plante verzi cum dau coltul spre lumina .

E comod si sa stai in casa la caldura, cu o carte placuta in mana . Dar toate au timpul lor, si daca de rasaduri nu te ocupi devreme, sa aiba timp sa creasca un pic inainte de a da piept cu primavara si vara din gradina, risti sa pierzi startul bun.

Cam asta pentru inceput . Promitator. 🙂

Publicitate

Inainte de boomul de primavara, socoteli

Iara ploua.

Dar…nu-i rau. Am dat si noi jos folia de pe solar ,

de fapt eu nu am facut nimic, dar subiectul descoperit fiind solarul de care sau mai zis sub  care ma ocup eu peste vara de ingrijirea tomatelor, spun ca „am dat”. Rectific, a fost dat jos de pe solarul cel mare folia de protectie , pentru a fi inlocuita cu alta mai buna, cea veche fiind usor ciuruita , iar  ploaia de acum este buna pentru ca mai spala putin pamantul care de cativa ani, cat timp am tinut permanent acoperit cu folie locul,  a fost tot pitit de ploi, udat numai din loc in loc cu furtunul special, cu picuratoare. De ce nu am inlocuit din toamna folia? In primul rand pentru ca in toamna am lasat tomatele pana la venirea gerului . Apoi dupa ce le-am cules, solarul a fost un fel de loc de joaca pentru pasarile din curte, in care se puteau scalda in pamant uscat, ferit de ploi si de zapada si nu a fost nici timpul favorabil pentru inlocuirea din toamna a foliei vechi.

Apoi daca tot ploua, e duminica, stau in casa langa tv si calorifer, ma ingrijesc de rasaduri, de ghivecele din casa.

Am constatat de exemplu cateva lucruri: unul, ca ghivecele cu butasi de muscate sunt pline de niste puricei mici, albi si jucausi, care  misuna de colo colo la suprafata pamantului si pe care atunci cand i-am stropit cu un fel de insecticid facut din sapun, i-am vazut cum topaiau in sus, neplacut surprinsi de senzatia aplicata. Sper sa scap de ei. In caz contrar, o sa raman fara butasi de muscata anul asta si va trebui sa cumpar din piata sau de unde voi gasi. Am cam doua saptamani pana cand voi pregati jardinierele din balcon pentru muscate, timp in care voi vedea la ce solutie o sa recurg.

Altceva? Cartofii dulci pusi in apa au facut multe si lungi radacini, dar au si incoltit, au rasarit varfuri de plantuta in diverse locuri de pe cojile lor,  plantute pe care, sursa mea de inspiratie in cultivarea acestui soi de cartofi am vazut ca ii planta intai in ghivece separat si abia apoi ii scotea in gradina. Important e ca au dat semne de viata, semne mult urmarite si asteptate si le-am rezervat deja loc in gradina , un loc insorit.

In timpul asta in interior rasadurile cresc, cresc, unele mai incetisor, dar sigur, altele mai rapid. Am diverse soiuri de ardei si gras si iute

si ca si in alti ani cateva soiuri de tomate in diverse culori.

Numarul soiurilor de tomate, poate circa 40. Nu le-am numarat inca.

Dintre flori, intr-o jardiniera pe care am avut-o in beci toata iarna, au imbobocit doi bulbi de amarilis.

Pana acum aveam doar cate un fir inflorit.

Anul asta ma bucur ca au inflorit doi in acelasi recipient. E mai frumos asa.

In gradina, eroinele sunt narcisele.

Au rezistat catorva nopti reci, in care fie a nins, fie „doar” a cazut bruma, si alte eroine, florile din zarzar si chiar si din piersic.

Desi nu stiu daca piersicul nu a fost afectat de bruma si ninsorile cazute dupa deschiderea florilor sale, macar e inca inflorit ca si cum nimic rau nu i s-ar fi intamplat. Ramane de vazut care vor fi rezultatele vremii de acum, dar asta abia spre toamna.

 

Semne noi de primavara

Pe fond rosu, au inceput sa ii apara salciei mici frunzulite.

Dar stiti de ce „pe un fond rosu”? Pentru ca, iata:

ramurelele tinere ale salciei japoneze sunt rosii. Anul trecut in toamna nu i le-am scurtat, si nici in primavara, acum, ca eu cred ca gata, suntem in primavara, nu am intrat cu foarfeca in ele. Asa ca anul asta va fi pletoasa. Sper sa nu-mi ingreunez toaletarea ei pe viitor prin neaplicarea an de an a taierilor. Vom trai si vom vedea.

Alte noutati? Multe, multe de tot. De exemplu, ieri am pus in ghivece, doua plante de ananas. Am mai incercat sa inradacinez de cateva ori ananas din frunzele ramase de la fructe cumparate din comert. Citisem eu pe undeva ca daca pui manunchiul de frunze retezat din fruct, direct in pamant, va face radacini. Mie nu mi-a reusit experimentul. In schimb, in iarna asta am cumparat in jurul sarbatorilor mini ananas, cu niste fructe foarte aromate din care insa nu aveai prea mult ce manca. In schimb le-am pastrat frunzele taiate de la baza de sus a fructului si le-am pus in apa. Pana acum au tot stat in apa si dupa trei luni si ceva, pe doua dintre ele , care facusera putin radacini le-am plantat in ghivece.

Nu arata prea bine acum, dar imi amintesc din urma cu ani buni, vedeam in cladirea oficiului postal din oras un ghiveci (cam) mare cu o planta ananas. Nu stiu de unde am scos-o, poate am intrebat pe cineva ce e, in fine, am trait cu ideea ca planta era ananas si imi placea tare mult. Nu am ravnit niciodata la ea, numai am admirat-o, iar cand am citit in publicatii despre plante ca ananasul poate fi inmultit si usor prins ca planta de apartament , am zis sa incerc si eu. Si iata ca de data asta, a facut radacini, destul de mici si incet i-au crescut, dar s-a prins si acum sta intr-un loc insorit pe pervaz.

Langa ghiveciul cu ananas (unul in poza) este jardiniera in care cresc lufe. Si ce altceva , m-am intrebat eu privind la plantuta mai subtirica si cu frunze lanceolate. Ma uit mai bine, zic ca poate o fi mancand ceva frunzele de la lufa. Cand, ce sa vezi? Bucurie mare pe mine, aproape ca imi venea sa sar intr-un picior. Ceea ce creste alaturi de lufe este un piersic.

Asta vara, spre toamna, dupa ce am oprit cativa samburi de la piersicile facute de piersicul nostru din curte, din care am mai incercat sa prindem , am tot ingropat samburi peste tot prin curte, insa fie nu rasareau, fie daca crestea vreun piersic era din cel cu fructe mici, galbui, cu gust bun si ele, insa nici pe departe la fel de bune ca cele rosii , culese din doi piersici care s-au prins tot din samburi, probabil aruncati intamplator, insa cu noroc.

Ei, bine, asta vara am ingropat samburii de la cateva piersici intr-o jardiniera pe care am adus-o in balcon, ziceam ca sa stiu de ea, si am udat eu o vreme, insa cum nu au aparut semne de viata, am abandonat speranta ca ar mai putea sa incolteasca ceva in ea. In iarna insa, cand sa pun lufe la incoltit, din timp, mi-a fost lene sa pregatesc pamant, ghivece sau alt vas si am pus in jardiniera fara semne de viata semintele de lufa. Si, ce sa vezi? Acum am si lufa si un piersicut. Ma bucur de asta.

Piersicii mari din curte sunt si ei aproape gata sa infloreasca. Mugurii lor arata ca niste bebelusi inveliti in paturica de bumbac pufos.

De acum trec si zilele babelor, despre care se spune ca sunt furioase si vremea poate fi in aceste zile rea, schimbatoare, imprevizibila, furtunoasa, poate si cu ceva soare, si primavara, ce mai, isi intra in drepturi.

Cornul, primul asteptat sa infloreasca, nu a intarziat sa confirme , si e plin de flori ca mici sori cu razele  proprii de soare.

 

Viata merge inainte.

Gandacii Vaca Domnului, care nu stiu unde ierneaza si de unde reapar dupa ce iarna trece, sunt in acelasi loc an de an, iar acum au iesit si ei la soare. Nu sunt stricatori, asa ca nu ma deranjeaza. Ii accept ca fiind parte din gradina, deja.

Arbustul Cercis da semne ca nu vrea sa creasca sub forma unui copacel, ci ca arbust cu ramuri multe pornite din jurul tulpinii principale, din pamant. Si e imbobocit, deci si el va face floare.

Plantele intorc care mai de care pamantul cu susul in jos.

Bujorii

Cartofii 🙂

Au rasarit cativa, singuri, in locul in care am avut si anul trecut , in solar cativa cartofi. Iata ca nu au inghetat peste iarna, sub pamant si putin ferit de atmosfera din solar au supravietuit.

In curand o sa incepem activitate si in gradina de legume, pasarile de curte isi traiesc acum printre ultimele ore de libertate. Si-au facut de cap toata iarna prin toata gradina. Acum programul lor si al nostru se va adapta la vremea de afara.

 

Zile senine tuturor !

 

 

 

Prima incoltire

In „ogorul” proaspat arat si de o saptamana insamantat, adica de …sambata sau duminica ce au trecut, inceput de februarie, incep sa rasara semne de viata :).

O daa, dar ce bucurie mare am simtit cand am vazut coltul semintei crapand coaja si iesind la lumina!

Este vorba de semintele de lufa. Anul trecut, 2015, am uitat sa pun din timp in pamant seminte de lufa pentru rasad si intrucat lufa, pe care eu o consideram ruda cu castravetele si poate tot ca si el , mai usor de cultivat si nu foarte pretentioasa ca si planta , m-a invatat ca cel putin in zona noastra, pentru a putea recolta in toamna ceva de pe urma ei, respectiv fructul bine dezvoltat si copt, astfel incat sa poata fi uscat si curatat de coaja pana la fibra, ca sa ramana bine cunoscutul burete , semintele trebuie puse in pamant foarte devreme, inaintea celorlalte .

Si in ianuarie poate ar fi fost bine, insa inca nu ma trezisem nici eu atunci din sentimentul ca este inca pentru nu se stie cat de mult timp  inca , iarna.Si nici pisicuta mea , care de obicei sta afara toata ziulica, insa de vreo cateva zile, doarme lunga in casa de pe la 4 dupa amiaza, cu mici pauze de cate o gustarica, ceva, pana a doua zi in zori de zi.

Insa acum, tot mai des ii aud pe cei din jur vad ca vorbesc de iarna la timpul trecut. Chiar daca va mai veni cate-o ninsoare, zic multi, nu ne mai speriem de ea. Sau :” a fost scurta iarna anul asta”. Sau : „am avut o iarna mai usoara fata de alti ani”.

A fost, am avut, lumea zice ca iarna  deja s-a dus :).Desi e abia februarie la jumatate. Hehe, alta data si la sfarsit de martie inca ningea. Asa ca nu se stie nici acum ce va mai urma.

Dar eu am inceput sa ies putin cate putin din starea de ascunsa sub plapuma, eventual la veioza, pe inserat,  cu vreo carte in mana (am gasit cateva pe gustul meu tot mai mofturos) si am debutat, iata cu cultivarea lufei. Care chiar ma bucur ca a dat semne de viata, fiind samanta de acum doi ani, nu eram sigura ca ar mai fi ceva viu in ea. Si cred ca ati inteles ca ogorul la care ma refeream in introducere , este numai o miniatura, jardiniera aflata la indemana mea. Vor mai urma…