Un carabus strangator

Buna seara!

Ce mai faceti , mai traiti 🙂 ?

Si eu, tot asa, cu ale mele, cu gradina, cu jobul si…mai putin cu fotografiatul si cu scrisul online pe blog.

Dar nu stiu ce-mi veni in seara asta, iata-ma aici cu calculatorul in brate , mi-am zis sa mai fac ce mai faceam candva , nu stiu cum sa imi mai gasesc cuvinte, ca m-am dezobisnuit sa le scriu , dar poate niste poze as posta. Am eu unele facute de ceva timp, ani adica, pe care am tot vrut sa le postez online , dar am avut o retinere , poate. Am fotografiat si nu doar o data , printre zecile de insecte pe care le mai zaresc prin obiectiv si un carabus. De mai, o fi, ca stiu ca asa il numesc cate unii, numai ca eu l-am pozat in luna august.

Am observat ca lor le plac trandafirii si ca atunci cand se asaza pe cate o floare de trandafir, o cam jumulesc si ea se scutura sub actiunea carabusului. Cred ca din cauza asta, pe unii i-am auzit/citit pe net, ca ii prind pe carabusi si le fac diverse, nu mai zic explicit ce, ii omoara adica. Eu nu. Nici pe ei, nici pe melci, nici pe alte fapturi. Eh, cu rozatorii e altceva, inca cu acestia nu am ajuns sa fac pace, asa cum fac indienii, de exemplu, dar si cate unii dintre noi. Ca o paranteza, am intalnit o baatrana care avea soareci in casa, traia izolata undeva departe de lume, si pentru ea soarecii erau cei care ii tineau companie . 🙂 Nu prea e de ras.

Dar cu insectele incerc sa convietuiesc pasnic, asa si cu carabusii.

Pe unul dintre ei, il zarii intr-o zi pe o floare parfumata de datura sau i se mai zice si trompeta ingerului. Datura are un parfum puternic, ametitor chiar si atrage tot felul de insecte si impresioneaza tot felul de oameni 🙂 , prin frumusetea florilor ,frumoase si mari, iar ca rasplata celor care o plac, le ofera si parfum.

Ia sa il vedem pe domnul Carabus 🙂 :

Eu zic ca bietul carabus este de fapt o faptura frumoasa si merita sa fie lasat in viata ca si plantele si natura nu sunt doar ale noastre si pentru noi, dar pana la urma fiecare face cum il lasa inima .

Daca v-a placut si daca ma mai suportati cu cateva insecte, poate imi voi cauta prin albumele vraiste cu poze si voi mai arata nu multe , cateva , ca din pacate nu am fotografiat prea multe. Tot aman pentru cand voi avea mai mult timp :). Haha!

Publicitate

De acum incepe

Acum ca a venit primavara, draga de ea, nu m-a gasit chiar cu mana goala sau de fapt cu gradina parloaga. Nu ca eu as avea vreun merit in asta, ca daca era dupa mine probabil ca acum as fi …

Imagini din anul care a trecut

Incerc sa adun impreuna cateva poze din 2017 descoperite astazi , uitate de anul trecut in aparatul de fotografiat, uitat si el la randul lui intr-un cotlon printre diverse maruntisuri aflate in  casa. In general, as vrea sa postez flori . Dar …cine stie ce imi va iesi?

Insa inainte de asta, as vrea sa  incep cu doua  pisicute pe care le-am pierdut intr-un mod tragic anul trecut.

Tili, in varsta de cinci ani, pisicuta mea gri tigrata gasita abandonata de mama ei in pod la noi si crescuta de noi cu biberonul din prima ei saptamana de viata si pe Alice, o alta pisicuta pe care v-am mai aratat-o  prin luna mai a anului 2017, as zice,  culeasa de pe strada ,unde fusese aruncata acolo de vreo baba „de bine”, care atat a stiut ea sa faca, pisicuta pe care am crescut-o cu cel mai mare drag, dar care din pacate nu a apucat sa traiasca mai mult de cateva luni,  poate nici sase luni, amandoua sfarsind otravite cu antigel (dupa cum a spus medicul veterinar) de nu stiu care fiinta din zona in care locuim noi. Ar fi trebuit sa aiba zile si sa mai traiasca, ca erau sanatoase si vioaie, meritau sa traiasca,  dar mi-au fost omorate de un nemernic .Asta e problema cu pisicutele, nu ai cum sa le controlezi unde merg, se urca pe gard si ies din curte, din casa, nu stii pe unde ajung si daca sunt sau nu in vreun pericol, nu ai cum sa le feresti.

Sezonul de flori sper sa inceapa si anul asta in curand si sa fie cu abundenta atat de flori, cat si de rod , la plantele roditoare. Fata de anul trecut , cand ceva flori am mai avut , dar gerul si ninsoarea din 24 aprilie, cand din cate imi amintesc eu, am vazut pentru prima data liliacul inflorit si acoperit de zapada,

vremea rea a afectat pomii fructiferi si ne-am ales mai mult cu florile din primavara si alea mai mult degerate,  si apoi scuturate de omat si odata cu el, decat cu roadele pomilor fructiferi.In special in cazul ciresilor,  merilor, perilor, prunilor nu am avut rod deloc . Altfel,cateva visine am avut, putine, dar macar au fost sa vedem cateva chiar daca nu in toti visinii, ci numai in cativa mai mici. Si  piersicile au rezistat , am avut cateva, dar cand sa se coaca, multe au ajuns jos.

Scriind acum si cautand poze, mi-am amintit de ce m-am lasat de blogarit. Printre altele datorita faptului ca pentru a gasi printre pozele din calculator o poza sau un grup de poze de care imi amintesc ca exista si ca le-am si vazut, este o aventura de durata , care nu mereu duce la rezultatul dorit de mine. Cum ar fi de exemplu o poza cu visini cu rod din anul trecut. Stiu ca exista, le-am vazut mai devreme , dar nu le mai gasesc. E o dezordine in calculatorul meu , pozele nu sunt salvate la anii in care au fost facute, nici la luna, e…un uf!

Dar hai sa vad! Gasesc niste ramuri incarcate cu flori?

De obicei, startul infloririi il da Forsytia sau zisa uneori ploaia de aur. Apoi zarzarii infloriti, piersicii, ciresii , magnolia…

Da? Sa fie…albe, de zarzar parfumat?De fapt nu, nu este zarzarul aici, ci este un cires:

In luna mai infloresc bulgarii de omat. 🙂 Da, dar fara frig si zapada, acesti bulgari sunt florile Calinului si aici nu este  doar unul dintr-o poveste.Ci o frumusete de arbust , frumos dar nu si parfumat.Ce vreti, nu le pot avea in natura pe toate, nici plantele.

Si apropo de calin, eu am vazut dar numai in reviste Calinul cu bulgari roz. Am luat si eu, ba inca de doua ori , insa niciodata nu mi s-a prins. Ati vazut la cineva calin cu flori roz inflorit?

Mai sunt ramurile pline de iasomie cu floare plina, si trandafirul rambler Filipes Kiftsgate (ah, ce nume, oricum nu le mai tin minte, trebuie sa caut de fiecare data in calculator, ca nu folosesc des denumirile lor si uit).

Margaretele salbatice, dar frumoase si mereu indragite de mine, crescute alaturi de o salvie ruseasca , care aici este abia la inceputul infloririi ei si abia i se zareste un firicel bleu, subtirel, si decorativa si indragita mea salcie japoneza , alaturi de companioanele sale: mai incolo o tufa acum mare de …(iar denumirea, am mai gresit-o o data si cineva m-a corectat)…de…Weigela si intre cele doua vreo cativa trandafiri cu ramuri lungi , cu flori mici, dese si frunze asemanatoare. Poate in vara care va urma o sa fie frumosi destul incat sa mai aduc vorba despre ei doi si sa le arat asemanarile in detaliu.

Stiu ca va veni primavara, ca o asteptam, ca o vom observa sau ne vom bucura de ea ori ba, ea tot va veni. Insa pana atunci, iarna grea !

 

Flori de iarna

Astazi am vazut cateva floricele despre care v-am povestit si saptamana trecuta cum ar fi intentionat sa se dea primavaratice si sa infloreasca ele primele. Si uite ca nu s-au lasat. Dar mai urat e ca nici iarna nu se lasa nici ea, nesuferita si rea cum o stiu si e pusa pe rele si pe provocat alte si alte suferinte , atat bietelor mele floricele, cat si altor biete suflete care nu au un adapost si care de bine , de rau trecusera peste iarna pana acum si spream eu ca au ajuns in primavara fara mari suferinte. Nu e asa. Se anunta geruri mari, mari de tot si ziua, dar mai ales noaptea. Si am zis eu, hai macar sa fac poze cu bietele mele floricele. Iata-le , una s-a si cocosat un pic, prinsa sub cativa fulgi de nea care au inghetat pe varful petalelor ei , prinzandu-le ca intr-o capsa de stratul lipicios , umed si rece de zapada de dedesubt.

Si am facut poze cu telefonul, cum am facut cam toata vara trecuta, iar apoi am intrat in casa, am luat aparatul de fotografiat si am mai dat click-click si cu el de cateva ori. Apoi, zic, hai sa le descarc, doua , trei poze acolo. Cand, ce sa vezi? Aveam peste 600 de fotografii din 2017 facute si nedescarcate in calculator. Asa am fost de harnica anul trecut in ceea ce priveste fotografiile si vizionarea lor pe calculator. Si le-am vazut astazi in premiera, poze de asta vara de care cu placere mi-am adus aminte. Nu multe ca in alti ani, dar cele cateva pe care am apucat sa le fac si pe care ma gandesc sa le si incarc, doar pe cateva macar si aici , sa ne amintim impreuna de flori , de vara sau de un alt anotimp decat cel foarte urat de acum de afara. Incerc sa ma tin de ele si sa va arat cateva :), nu sa trag chiulul, ca vara trecuta . Adevarul e ca anul trecut mi-am umplut timpul cu alt fel de activitati si mai putin cu pozatul si postatul pozelor din gradina mea. Timp care este foarte scurt, zboara ca si clipa, acum e luni, acum a fost vineri, pastele, Craciunul vin si se duc cu repeziciune si nu mai stii nici cand a trecut anul, inca un an si inca unul, zboara ca clipa .C”est la vie!

A, si am uitat sa va spun! iata, mi-a rasarit si prima rosiuta din semintele puse saptamana trecuta 🙂 :

 

Nap

Napii, numiti si cartofi porcesti , numiti mai pretios si din import de catre unii topinambur , cresc, cresc, cresc.

De pui una bucata radacina nap in pamant, in scurta vreme iti va umple toata gradina.Pentru ca ei cresc atat sub pamant, nu atat ca volum al fiecarui tubercul, cat numarul de pui de nap care cresc in cuibul format in jurul lui. Si cresc si la suprafata pamantului. In unele veri, probabil sub influenta unor precipitatii mai bogate, desi dupa parerea mea vara oricum ploua prea mult, deci in unele veri imi crestea langa aleea pe care am format-o noi de trecere prin gradina, un adevarat zid verde de tulpini pline de frunze, incat nici nu ne mai vedem cu vecinii de dincolo de gardul verde, viu.

Si in vara asta au crescut tulpinile de napi, dar parca nu la fel de mari, inalte ca si in alti ani. Cu toate astea, in unele locuri s-au dus destul de sus.

Pe masurate, de la suprafata pamantului pana in varful impodobit cu cea mai de sus floare, ca napul face si flori, destul de frumusele,

una dintre tulpinile cele mai inalte a avut intre 440 cm si 450 cm. Adica, da, patru metri si jumatate. Ca nici mie nu mi-a venit sa cred cand mi s-a spus, insa m-am dus sa ma lamuresc cu ochii mei.

Sa plantezi cativa napi in gradina, merita.

Sunt si buni la gust, au gustul asemanator cu cel al guliei, dupa parerea mea.

Ca aspect seamana cu ghimbirul. Anul trecut chiar eu, cautand in magazin la raionul de legume-fructe, sa cumpar ghimbir, era cat pe ce sa iau in locde ghimbir cativa napi. Insa nu am comis-o.

Napii se si inmultesc usor, nu au nevoie de udari pe timp de vara, se descurca oricum .La noi in gradina sunt scosi in fiecare iarna , iar primavara rasar iar din ce o fi mai ramanand in pamant.

Singurul dezavantaj este ca nu prea pot fi pastrati timp indelungat dupa ce au fost scosi din pamant . Dupa o vreme se deshidrateaza, probabil contin multa apa si se stafidesc. Poate si asta este unul dintre motivele pentru care au primit numele de cartofi porcesti. Pentru ca fiind in numar mare, nu rezista la pastrare si sunt dati ca hrana pentru porci. Noi ii dam pasarilor, ca nu avem porc.Preparati , nu cruzi :).

Iata tulpina masurata singura, sprijinita de cablul pe care s-a agatat peste vara fasolea urcatoare.Si mai jos am pus o fotografie pentru comparatie intre inaltime nap (chiar cel de 4,50 m masurat) cu statura unui om.

 

 

 

–

Prune uscate

In vara asta, pentru prima data un prun tanar, pus in pamant chiar de mine in anul 2001 cred , de la stadiul de „ce-o mai fi si nuielusa asta?” , pe cand in jurul lui ma indeletniceam cu plantatul de capsuni, al caror rod a constat mai mult in  frunze decat in fructe fructe, a dat rod bogat. Poate o mai fi facut el vreo pruna, doua si in alti ani, insa ca in vara asta, plin, frumos colorat cu fructele albastre, micute, nu a mai fost. Si ma gandeam eu tot privindu-l , cum sa fac sa nu il las sa i se iroseasca frumusetea de roade? Am facut poate vreo serie, doua de placinta cu prune, favorita mea intre placinte, insa nu a fost suficient pentru a ii consuma toate fructele , care neculese la timp , se scuturau pe pamant.

Si atunci ce mi-a venit, zic,  sa fac prune uscate la dehidrator. Nu am mai incercat niciodata pana anul asta. Dar ma gandeam eu, prunele vinete, asa cum sunt cele ale prunului mai sus amintit, mai mici si mai putin zemoase fiind , poate sunt mai potrivite pentru aceasta reteta.

Mai jos una dintre ramurile prunului, cu rod.

Nu doar o data, pe cand ma invarteam in gradina ba la prun, ba la zmeurul care creste in jurul lui, mi s-a intamplat sa aud  fosnete , venind parca de jos. M-am speriat, am zis ca o fi vreun sobolan. Sunt ingrozita de aratarile astea cu blana gri , brrr, doar cand ma gandesc!

Dar cand ma uit mai bine si o vad pe graurica din imagine. Mi-a venit inima la loc. Poate O fi din familia de grauri care a facut puiuti anul trecut la noi intr-un cuibar construit in frunzisul wisteriei .

Nu cred ca se speria de mine, ca vad ca a stat de cateva ori la fotografiat . Poate si-o fi construit vreun cuib prin apropiere si vine des la cules de …ea stie ce , sau doar pentru socializare ? 🙂

 

Dar revenind la subiectul principal,  am purces pentru prima data si fara vreo informare prealabila despre cum ar trebui procedat, la incercat uscat prune.

Rezultatul? Dupa procedura care am crezut eu ca este de uscare, cu prunele trecute prin aerare la cald in aparatul de deshidratat, pe cand eu ziceam ca treaba e gata , ma uit la prune dupa vreo  cateva zile, si ce sa vezi? Pe prunele mele uscate crescuse blanita de mucegai. Deci, esuat prune puse la uscat.

Dar nu abandonat. 🙂

Cand mai tarziu, iara s-au copt alte prune, de data asta cele mai mari , mai carnoase si mai zemoase, iar ma uitam cu regret la ele cum stau in pom degeaba si noi nu reusim sa le consumam. Magiun, dulceata, nu prea consumam noi de niciun fel , nu avem relatie de prietenie cu dulceturile. Alcooluri? Da, se mai face cate un preparat, dar nu din prunele astea. Prin urmare, zic : trebuie sa mai incerc o data. Culeg (nu eu, dar formulez la persoana intai pentru exemplificare procedura) cam o galeata de prune si ies pe net sa vad cum fac altii prunele uscate. Si aflu ca mod de preparare uscarea pe lojnita, un fel de gratar din scandura , pe care ar trebui sa stea prunele intinse , dupa oparire, ca sa se scurga bine si sa se usuce natural. Apoi uscarea in cuptor , un ceva oarecumva. No. Eu am dehidrator. Si gasesc si pe un nene care zice ca el usuca zeci de kilograme de prune intr-un an la aparat de deshidratare electric si lui ii reuseste procedura. Prin urmare inseamna ca am gresit eu undeva prima data. Deci mai incerc.

Nenenea cu experienta mai mare, sa zic asa, zicea ca pune prunele crude, spalate si uscate si pudrate cu scortisoara. Am incercat si eu si cu prune crude, fara scortisoara sau alte pudre, dar si cu prune oparite  , adica puse in apa fierbinte si scoase dupa ce au inceput sa isi schimbe culoarea si sa li se crape pielita. E drept ca m-am moscolit si pe maini si cam mare parte din vasele folosite si aproape sufrageria toata , ca acolo am tinut aparatul, dar si bucataria cu o sustanta lipicioasa din prunele oparite, pe care inante de a le pune spre uscare le-am taiat in jumatati , le-am scos samburele si desigur le-am ales sa fie sanatoase. Nu sunt nici stropite cu nimic.

Apoi dupa ce am scos prunele, adica dupa vreo doua reprize de cate douasprezece ore, cu o mica pauza intre reprize, si mai multe serii de prune la rand, nu am curatat in ultima seara imediat aparatul, astfel ca zeama scursa din prune, lipicioasa si ca un gel s-a depus pe toate gratarele, si pe baza aparatului si am frecat la ele apoi jumatate de zi sa le fac la loc ca noi.

Cu prunele in plin proces de uscare, a mers in paralel si fabricarea unei lojnite :). Din nuieluse de alun. Asta a fost o surpriza si a iesit foarte frumos.

Dar mi-a fost mila de ea, sa pun lipicioasele prune peste nuielusele curatate cu migala , cu atat mai mult cu cat erau uscate, uscate bine , nu mai aveau nevoie sa se scurga sau aereze, si fara niciun adaos de substante blambla, ce or fi punand pe cele din comert.Doar le-am mai intins ca sa le urmaresc mai bine, sa nu se strice ca si prima data.

Iata doua poze cu ele. Poate nu par fotogenice tare, dar sunt bune si a meritat si a doua si urmatoarele incercari. Pentru ca am facut vreo trei serii la rand de prune uscate. O data prunele direct crude, si de mai multe ori, nu am numarat , prunele intai oparite. Parerea mea este ca cele oparite inainte sunt mai bune. Nu se intaresc dupa uscare, raman mai elastice astfel incat sa le poti mesteca :), fara sa ramai cu senzatia ca mananci talpa. Le am deja de vreo doua saptamani si se mentin ca in ziua in care le-am scos din aparatul de uscare.

–

 

De actualitate: ploi, gradina

Daca ar fi sa tin un jurnal despre gradina, as putea spune astazi ca in sfarsit am terminat de pus cam tot ce era de pus in gradina.Sambata, adica in urma cu doua zile. Mai am, desigur diverse seminte, cum …

Scurt weekend in gradina

Ce repede trec zilele libere de la sfarsit de saptamana! Ce repede trece primavara! (dar ce nu trece repede, totul trece si privind in urma ni se va parea ca a trecut atat de repede) Ca de exemplu, doar ieri, …

Gradina

 

 

 

 

 

Gradina in citate preluate de pe net.

Primul:” Eu traiesc in gradina, doar dorm in casa.”

 

Unii au petrecut pastele in jurul meselor imbelsugate , ca musafiri sau gazde , ori prin diverse restaurante (asa am vazut pe facebook, nu inventez) .Nu ca nu mi-ar placea si mie mesele festive cu bucate alese , oricui ii place masa frumos aranjata si mancarea frumos prezentata si bine mirositoare. Insa cand e vorba de mese care dureaza…mai mult de un sfert de ora, asta imi displace total. Pentru mine masa e doar masa, mananci ceva, nu prea mult, ca nici nu e sanatos , spui sarut mana pentru masa, te-ai ridicat si ai plecat la alte ocupatii. Nu sunt o buna companie la dejun :).

Eu am petrecut Pastele in gradina . Pot spune ca da, si eu traiesc in gradina. Cel putin atat cat imi permite timpul liber , care este destul de limitat si starea pe care o am. Ca uneori , dupa programul zilnic de munca, dupa amiaza  sunt atat de obosita incat dupa ce vin acasa adorm si apoi iute vine seara, imi fac de lucru cu indatoriri zilnice si in gradina in timpul saptamanii doar rareori ajung. Asa ca acum, am profitat de  zilele libere de weekend si cele libere cu ocazia sarbatoririi Pastelui, si  am putut  sa imi fac mai mult timp pentru gradina si pentru plantele mici, mari din casa si din ghivece. Si simt acum ca  am reusit sa ma relaxez  .

Astazi,  stand afara in gradina, la un moment dat m-am bucurat atat de mult de linistea gradinii , incat doar  cu atat ,  libera, fara niciun program, fara nicio obligatie (de serviciu 🙂 ) , fara niciun fel de asteptari de la altii, doar   timpul petrecut in mod activ in gradina,  m-a  relaxat, m-a tratat de stres si oboseala.

So, pot sa adaug si citatul al doilea, „gradina mea imi hraneste sufletul”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-si pe al treilea,” gradinaritul este mai ieftin decat terapia si mai obtii si tomate”

 

 

 

 

 

 

 

Si  acum o poza facuta de mine in urma cu cateva zile  (cu telefonul, de asta e cum e, mai neclara adica), nu preluata de pe net asa cum sunt citatele de mai sus in care se vede un alt membru al familiei,  care traieste in gradina. Si care chiar si doarme in gradina, spre deosebire de mine, atunci cand vremea nu e rece si se strecoara in casa .Dar am auzit de o doamna, nu cred ca am cunoscut-o vreodata in nicio imprejurarea, care vara isi lua sezlongul in gradina si dormea acolo, neacoperita (cum e de exemplu in cort, unde esti totusi acoperit complet de o casuta din panza,  peste noapte). Unii , de nevoie, ma gandesc la imigrantii veniti de peste mari, au stat mai multe nopti afara, sub cerul liber, insa doamna respectiva isi petrecea afara timpul de placere, sa simta noaptea, sunetele noptii, aerul , viata gradinii.

–