Flori de castravete amar

Astazi de dimineata, cand ma pregateam sa dau apa rasadurilor mele de pe pervaz, surpriza! Vad flori la plantutele de castravete amar. M-am bucurat, dar intr-un fel m-am si intristat pentru ele, ca in casa nu au sanse sa prinda rod. Insa poate e semn bun, ca plantele se simt  bine pana acum.

Anunțuri

Florile ghioceilor

Inca nu am inceput sa petrec mult timp afara, in gradina. Numai cate putin, timid si chiar cu frica (de vreo noua repriza de raceala, dupa doua randuri abia depasite) , am iesit astazi , intai un pic, apoi cand am vazut ca este de fapt chiar placut , m-am avantat cu mai multa indrazneala si am facut chiar si cateva poze.

Acelasi loc in care an de an fotografiam grupuri de ghiocei, acum pare mai plin de florile lor. Par ca s-ar fi inmultit, ba chiar si presarat ici, colo in cate un loc aleatoriu, in care nu imi amintesc sa fi mai avut in alti ani, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva ghioceii s-or inmulti si prin samanta.

Nu doar ca sunt mai multi intr-un buchetel , ba observ si altceva.

Ia sa va arat cateva poze cu ei!

Daca nu ma apropiam sa le fac poze, nu as fi vazut.

Am trei feluri de ghiocei. Trei. Si eu nici nu aveam habar ce creste in curtea mea.

E drept ca in urma cu …niste ani, le-am pierdut numarul, am comandat de pe un site celebru , cred ca unul dintre primele care au aparut la noi sa ofere spre vanzare prin intermediul comenzilor la distanta, pe atunci nici nu stiu daca aparuse comertul online sau daca era atat de dezvoltat, si am comandat de la ei ghiocei cu floare dubla. Sau batuti cum li se mai spune . I-am pus in pamant si am uitat de ei. Insa in anii urmatori am tot urmarit pe la ghioceii infloriti sa vad daca au si floare dubla, insa la niciunul nu am vazut asa ceva. Mi-am zis ca m-o fi tepuit firma asta, am mai patit-o cu ei sa comand de exemplu iris rosu si sa imi rasara iris bleu pal . Asa mi-am zis si cu ghioceii. Daca au inflorit, nu au floare dubla.

Insa iata ca m-am inselat si am in curte trei feluri de ghiocei: primii, cei bine cunoscuti cu floare simpla, dar minunanti si -din nou, daca nu m-as fi apropiat de ei sa ii fotografiez si asta as fi uitat, anume ca – sunt foarte parfumati.

Apoi ghiocelul cu floare mare,poate nu la fel de des intalnit ,eu abia tarziu am aflat de existenta lui, dar cred eu ca acum, de cand cu internetul este mai bine cunoscut .

Si in ultimele doua poze, ghioceii mei cu floare dubla . Minunanti! Floarea nu li se vede foarte bine, am incercat sa o fotografiez cat de bine am putut, insa cu grija sa nu o rup. Dupa ce ca stau atat de putin timp infloriti, nu ar fi pacat sa le distrug floarea?

Nap

Napii, numiti si cartofi porcesti , numiti mai pretios si din import de catre unii topinambur , cresc, cresc, cresc.

De pui una bucata radacina nap in pamant, in scurta vreme iti va umple toata gradina.Pentru ca ei cresc atat sub pamant, nu atat ca volum al fiecarui tubercul, cat numarul de pui de nap care cresc in cuibul format in jurul lui. Si cresc si la suprafata pamantului. In unele veri, probabil sub influenta unor precipitatii mai bogate, desi dupa parerea mea vara oricum ploua prea mult, deci in unele veri imi crestea langa aleea pe care am format-o noi de trecere prin gradina, un adevarat zid verde de tulpini pline de frunze, incat nici nu ne mai vedem cu vecinii de dincolo de gardul verde, viu.

Si in vara asta au crescut tulpinile de napi, dar parca nu la fel de mari, inalte ca si in alti ani. Cu toate astea, in unele locuri s-au dus destul de sus.

Pe masurate, de la suprafata pamantului pana in varful impodobit cu cea mai de sus floare, ca napul face si flori, destul de frumusele,

una dintre tulpinile cele mai inalte a avut intre 440 cm si 450 cm. Adica, da, patru metri si jumatate. Ca nici mie nu mi-a venit sa cred cand mi s-a spus, insa m-am dus sa ma lamuresc cu ochii mei.

Sa plantezi cativa napi in gradina, merita.

Sunt si buni la gust, au gustul asemanator cu cel al guliei, dupa parerea mea.

Ca aspect seamana cu ghimbirul. Anul trecut chiar eu, cautand in magazin la raionul de legume-fructe, sa cumpar ghimbir, era cat pe ce sa iau in locde ghimbir cativa napi. Insa nu am comis-o.

Napii se si inmultesc usor, nu au nevoie de udari pe timp de vara, se descurca oricum .La noi in gradina sunt scosi in fiecare iarna , iar primavara rasar iar din ce o fi mai ramanand in pamant.

Singurul dezavantaj este ca nu prea pot fi pastrati timp indelungat dupa ce au fost scosi din pamant . Dupa o vreme se deshidrateaza, probabil contin multa apa si se stafidesc. Poate si asta este unul dintre motivele pentru care au primit numele de cartofi porcesti. Pentru ca fiind in numar mare, nu rezista la pastrare si sunt dati ca hrana pentru porci. Noi ii dam pasarilor, ca nu avem porc.Preparati , nu cruzi :).

Iata tulpina masurata singura, sprijinita de cablul pe care s-a agatat peste vara fasolea urcatoare.Si mai jos am pus o fotografie pentru comparatie intre inaltime nap (chiar cel de 4,50 m masurat) cu statura unui om.

 

 

 

Cum s-a grabit luna aprilie

…sa se imbrace in flori zi de zi, inca din primii zori (ai lunii).

Mai devreme ca niciodata in vreun alt an, din ultimii pe care mi-i amintesc eu mai bine au inceput sa rasara pe ramuri golase boboci de flori, aici, mai jos putin , de la o azalee debutanta in 2016 in gradina mea,

si alaturat ei, tot debutant ,  un larice interesant educat sa isi indrepte ramurile cu buchetele de ace verzi, nu spre cer , ci in jos, inclinandu-se parca spre pamant. Zice ca nu ar trebui sa creasca mai inalt de 2 metri, de-aia l-am si ales eu , careia nu-mi plac copacii nici pomii prea inalti, pentru gradina mea. Iata-l inverzit:

Intr-o vreme imi doream sa am mar in gradina. Nu pentru mere, ci ca sa ii vad primavara florile roz, mari, ca de zahar. Acum am cativa , uneori rodesc si ma foarte multmesc ca nu fac umbra doar , alteori si daca ii vad ca infloresc, ma bucur fantastic de florile lor. Din cei cativa, unul se remarca prin flori an de an, cel columnar, pe care il puteti vedea si mai jos, intai cu bobocii abia rasariti, apoi si frumos inflorit. Este cel mai frumos mar inflorit, insa cand este vorba de rodit…hm, pauza. Parca am zarit unul, doua mere cam sfrijite anul trecut de la el. Nu stiu din ce motiv nu prinde rod, n-o fi prea de soi bun roditor, o fi numai pentru decor :). Ia uite-l : mandru imbobocit,

-apoi si usor inflorit,

-plin de flori , dar nici nu se vede in poza cat de frumos era in realitate:

-si cu un detaliu al catorva dintre flori:

-Se intampla cam pe la jumatatea lunii aprilie asta, cand venise un val de caldura cu temperaturi de circa 25 de grade timp de cateva zile la rand, ca toti incepusera sa se vaite (deja) de caldura si seceta. Cam 16 aprilie sa fi fost. Si am zis eu, jumatate din luna a trecut deja, cald afara, hai sa imi scot si eu cateva rasaduri sa imi pun in solar.

Zis si facut. Am mobilizat ajutoare si am carat afara jardinierele cu rosiile crescute lungi cat fereastra de inalte si le-am sprijinit in solar de una dintre laturi. De cald ce era, nici n-am putut sa stau prea mult in solar sa plantez mai multe fire de rosii, ci numai cam o jardiniera. Restul le-am lasat pentru alta zi. Numai ca  ce sa vezi, ma uit la prognoza meteo si ma infior, se anunta ca in saptamana ce urma vor fi peste noapte temperaturi deosebit de scazute, poate chiar negative. Asa ca ce n-am apucat sa plantez, am luat inapoi in casa, iara plimbat, apoi nu mai stateau rosiile drept la fereastra, ca in solar se inmuiasera de la caldura si li se aplecasera tulpinitele. Le-am sprijinit cu chiu cu vai de diverse suporturi improvizate , sa mai stea drept cateva zile pana vremea si puterile mele si de asemenea si timpul meu imi vor permite sa ma ocup de ele iara, in cel mai scurt timp posibil. Am mai reusit de atunci sa mai pun cateva doar, mai am inca multe de plantat iar. Incerc sa imi fac timp.

Aici cum dupa ce  am scos partial jardinierele cu rasaduri afara, se vad rosiile pe care am apucat si le-am plantat in jurul datei de 16 aprilie. Si pana la urma nu a fost noaptea temperatura de zero grade, desi de atunci de doua ori in doua saptamani consecutiv la fel s-a anuntat. Nici nu ma mira, ca la Azuga, de exemplu, saptamana trecuta a nins. Si in nordul Europei spunea cineva care calatoreste frecvent acolo, ca a plecat de la noi in tricou si acolo , in Germania a trebuit sa isi puna haine de iarna. Asa ca am avut noroc ca pana la noi dintii de ger ai iernii nu s-au aratat in aprilie.

 

 

Dar una peste alta, am avut in aprilie tufe inflorite de nasturasi

-Si de iberia, floare ale carei frunze raman vesnic pe ramuri inverzite, chiar si iarna, dar care infloreste numai o data pe an, la inceputul primaverii.

-Si tdintre frunzele dese ale margaritarelor au rasarit clopoteii parfumati ai florilor de  lacramioare :

-Si covor de phlox pitic, un soi tarator care nu se inalta deloc de la sol.

-Si Keria Japonica, tufa cu multe, multe flori galbene si dese , ca niste mici sori care imprastie lumina si bucurie in jurul lor:

-Si bujorul arbustiv, care creste an de an tot mai frumos. Anul asta mi-a dat cateva emotii cand am vazut prin iarna cateva ramuri cu boboci rupte. Insa i-au fost pusi niste tutori si un fel de plasa de protectie sa nu mai fie calarit de cantatorii pitici si stricatori ai curtii , cocoseii si gainusele lor , si iata-l acum inflorit frumos. Pacat ca nu a prea avut parte de zile insorite in perioada in care i s-au deschis florile si s-au trecut mai repede anul asta . Iarna scurta, caldura venita mai devreme l-au pacalit si l-au grabit, astfel ca el, care de obicei pe 4-5 mai era inflorit, anul asta cu vreo trei saptamani mai devreme si-a deschis florile si a mai si patimit un pic de frig.

-De liliac ce sa mai zic? Si el la fel! Inflorea in luna mai. Acum in luma mai cred ca va fi si gata scuturat de flori. Tot la jumatatea lunii aprilie si liliacul a inflorit:

-Mai jos in prim plan, neclar, liliacul si in planul indepartat ciresul japonez. A fost o perioada plina de flori, de culori, de parfum :

Wisteria si barzaunele care in fiecare primavara cand e inflorita ea, isi face aparitia:

-In lumina soarelui ii stralucesc arpioarele de ai zice ca aripile lui si-ar fi luat culoarea florilor. Si el straluceste , dar si albul sidefat al florilor :

-Si…un alt barzaune se aude apopiindu-se. Hm, asta e doar unul din cele circa 100 care traverseaza zilnic cerul de deasupra noastra:

-Pe cerul senin, poluatori si facatori de noi nori. Barzauni poluanti, daunatori:

-Revenind insa la noua luna a florilor, care a fost aprilie in acest an (oare ce ii va mai ramane lunii mai? vom vedea, desi nu cred ca ramane nici el fara flori), chiar si gutuii au inflorit mai devreme, ei tot in luna mai de obicei isi deschideau pe ramuri bobocii si florile lor:

-De cativa ani tot incerc sa vad frunzele pieloase ale gutuiului.Pieloase, cum am citit undeva ca le descria Ana Blandiana. Le tot fac poze de-a lungul anotimpurilor in care sunt aici si sunt verzi. Acum , primavara mie mi se par nu atat pieloase, cat acoperite de mult puf, imblanite aproape. Ca si cum ar fi acoperite de plase de paianjeni .

-Ei si marea mea surpriza, azaleea rosie . Ea clar inflorea spre sfarsitul lunii mai.

In anul 2012 imi aduc aminte  ca pe 25 mai o fotografiam si apoi scriam despre ea , botezand-o Micuta gheisa:

https://gradinareasa.wordpress.com/2012/05/23/micuta-gheisa/

Si ea anul asta s-a foarte grabit si a inflorit cu o luna mai devreme . Si rectific, pe 23 mai 2012 se intampla.

-Si lalelele galben-orange care de obicei infloreau la inceputul lunii mai:

Se va incheia maine luna florilor din anul 2016, care in gradina mea si in opinia mea a fost aprilie de data asta.S-a grabit sa vina cu trena plina de flori si se grabeste sa plece in lumea amintirilor.

De fiecare luna de primavara a fiecarui an mi-a parut rau cand a plecat.

Si vara e frumoasa, dar parca  primavara e anotimpul sperantei , al asteptarilor , al culorilor diverse, proaspete, limpezi, e anotimpul in care dragostea pare ca pluteste in aer pe aripile tuturor insectelor, ale pasarilor care isi reiau trilurile incantatoare, e cel mai frumos timp al anului, zana florilor.

Mai este si mai tot luna de primavara, si sunt convinsa ca si mai va avea florile ei si parfumul specific al lor. Deja vad boboci multi anuntand ca sunt nerabdatori …

 

De la flori

Imi amintesc cum intr-un an, copil fiind, ne-am dus cu familia sa petrecem sarbatorile de Paste , la bunici. Imi amintesc ca eram cu masina, o dacie pe care am avut-o ani destul de multi , pe care tata o botezase Mandruta . Pe drum , probabil ca din loc in loc incepuse sa ninga, daca nu o fi si fost asternut deja strat de zapada  iar in alte parti, primavara fiind deja in toi,  stratul de zapada acoperise ramurile pomilor fructiferi, unii  plini de flori.

Acum insa, multi, tare multi ani mai tarziu, si poate n-ar parea atat de multi anii trecuti daca nu am fi noi, cei care inca mai suntem aici,  intorcandu-ne cu gandul inapoi ,  mai putini si mai singuri decat eram pe atunci, sa ii simtim si sa-i ducem in alt fel, in alta companie, la o alta varsta, privit totul acum cu alti ochi, parca aievea vad si acum si aud  cum in ziua aceea inainte de Paste ,  tata , inspirat de peisajul dimprejur , ne-a spus atunci , in masina un vers pe care si l-a amintit din „Miradoniz”:

„E pulbere de-argint. Pe drumuri
Cireși în floare scutură zăpada”….

E vorba de fapt despre…:

…..”zapada
Trandafirie a-nfloririi lor,
Vântul le mână, văluros le nalță,
De flori troiene în loc de omăt”….

Sa fi fost poate atunci un val de iarna tarzie uitata aici, venita inapoi peste timpul cuvenit ei , tot cam ca-n vremea de  acum, cand iara , a inceput sa se astearna pe alee si in iarba, strat de zapada din petale de flori.

Da, ciresii-n floare isi scutura zapada trandafirie a infloririi lor .

Scuzati daca intr-un context nostalgic si poetic , eu n-am gasit alta imagine decat cu un catel. In primul rand catelul nostru este un romantic , un baiat iubitor, pupacios,

e drept si cam nervos uneori, dar cine nu se mai enerveaza macar cand si cand. Deci se incadreaza , zic eu, si el intr-un astfel de decor.

Si apoi in mare parte dintre pozele mele, apar animalute. Pentru ca la noi acasa misuna peste tot macar cate un animalut. Ca e catel, pisica, cocos, gaina, bibiloi ori bibilica, gasca sau gascan, vrabie, porumbel , suntem multi , densitatea pe metru patrat este mare si cu greu se gaseste cate o poza in care nici macar o vietate, cat de mica sa nu iasa in prim sau mai indepartat decat prim plan.

Ei si tot stand eu si privind cu oarecare tristete cum primavara care a venit grabita , tot la fel pare sa isi faca bagajul si sa plece , ce vad?

Ei, cum va ziceam, poza cu ciresul scuturandu-si din ramurile doar ieri fotografiate cu ata de multe flori :

 

astazi, dupa numai o zi,  cu ele incepand sa coboare intr-un fel,  natural, purtate de gravitatie, vant sau ploi:

sau…

stilul fortat, smuls , rupt si apoi dat . Ia, uitati-va cum isi socotesc ei miscarile, dansii de mai jos. Cica:

-intai ne uitam, ne uitam, ne uitaaaaam , masuram, masuraaam (cine are cocos intelege cum se aude aaa- acesta prelungit):

apoi ne facem curaj si ne avantam:intai  tzup si apoi zvaaarr….deschidem aripile in zbor:

Intrecere intre baieti, care mai de care mai harnic si mai tare:

Ei, ati vazut acum de ce saream?Ia si vedeti-ma mai jos:

Am cules flori pentru a ii fi util isi pe plac dragei mele.

Si cu ocazia asta, ne-am si giugiu…aaa, ciugulit un pic, cioc in cioc. Si i-am dat ei:

O sa ii miroasa gura a flori. De primavara !

Asa pornisem de la petalele de flori de cires asternute pe iarba la picioarele noastre , labute  sau gheare.

Si tot privind desfasurarea unor asemenea activitati , cum vi le-am prezentat in imaginile de mai sus , hmm, m-am gandit cum si in urma cu multe sute, ori mii de ani , ruda noastra mai mare, vreun nenea cunoscut acum mai bine sub numele de homosapiens,  mascul plecat la vanatoare, pus pe panda primavara cu ochii deschisi larg asupra diverselor neamuri pasaresti care si atunci cu siguranta , indemnati de aerul bland de primavara si de pomii cu flori , la fel ca si acum s-or fi avantat si tot ca si acum vreunei drage , flori sa ii fi dat .

Si asa vazand cum s-a intamplat , cum pasarea a acceptat floarea si cu recunostinta fata de pasaroi s-o fi manifestat, ruda noastra , cu sau poate tocmai din cauza lipsei  de vanat,  neam cu mai cunoscutele noua in vremea de acum, maimute, a imitat. A rupt o creanga, ori un buchetel de flori de unde i s-a nazarit prin mintea lui de atunci, pe care eu nu o subapreciez si a dus-o si el  unei fete dragi din grupul cu care se gospodoarea.

Altii, care poate zarisera si ei la animale o astfel de intamplare asemanatoare, l-au vazut pe colegul lor de echipa , si asa au indraznit si ei, obiceiul a fost preluat, perpetuat , transformat si de unii din ziua de azi, prea departe in timp de vremurile de atunci, chiar uitat.

A, si poate si homosapiens tot cu gura a oferit si el prima data flori.Insa  apoi ceva s-a intamplat, de oamenii din ziua de azi au evoluat si ofera in alt fel, mai putin intim si mai departat , buchetul de flori.

Zile cu flori, multe pretutindeni imprejur flori

Eu le credeam prietenele mele, pe ele, vrabiutele.

Iarna le pun pe pervaz la fereastra cate-o caanita de graunte de grau, ba atunci cand n-am le pun arpacas, curat, spalat, cu varful rotunjit sa nu le zgarie pe micutele gatlejuri. Si ele ce fac acum, cand visinii din curte , de la care eu astept sa culeg si sa mananc visine dulci-acrisoare, zemoase , bune, sunt infloriti? Iata ce figurant de vrabioi obraznic. Intai as zice ca nu m-a vazut. Culegea atent o floricea. Apoi s-a uitat lung la mine si a observat  ca stau cu ochiul aparatului de fotografiat pe el si atunci nici vorba sa se fi speriat si sa fi zburat, ci parca demonstrativ a ciugulit, a rupt si a trantit vreo floare, doua de visin inflorit  din pom, jos.Iata fazele:

-ciugulesc,

-ciugulesc,

-hopa! ia te uita!

-chiar ma priveste, ma fotografiaza cineva.

-ei bina, na! uite cum pot sa mai rup inca una,

-si inca una,

-as putea pe toate sa le culeg, ti-a placut pana acum, da?

-daca ma mai urmaresti mult, iti pun toate florile din pom jos, la picioare!

-Nu ma supar pe ele, pe vrabiute, oricum. E prea frumos afara, pretutindeni e totul inflorit. Flori in tot felul de culori, si atunci, eu de ce sa vad inaintea ochilor mei numai rosu?

-Un rosu frumos, rosu de flori, rosu de la lalelele inflorite, intai au avut cupele florilor stranse, inchise, dar chiar si atunci atat de frumoase mi s-au parut. Pentru ca asa si sunt, nu doar mi s-a parut. Si poate datorita iernii blande, nu stiu daca asta este motivul pentru care au inflorit abundent, ca in anii de la inceput, cand initial mama le-a pus in pamant . Le-am primit de la un vecin care si-a desfiintat pe la inceputul anilor 90 o plantatie de flori, inainte crestea flori, apoi dupa 90 a pornit o alta afacere si probabil ca n-a mai avut nevoie de atatia bulbi de lalele. Si la inceput aveam in primii ani cate 500 de flori inflorite, toate de un rosu aprins, atat de frumos este in perioada in care infloresc! Apoi tot mama zicea ca ne-au disparut din lalele pentru ca nu le-am sapat des, sa scoatem bulbii periodic din pamant. Eu am sapat intr-un an, dar a fots destul de greu, au coborat bulbii mult in pamant si a trebuit sa sap adanc, a fost destul de greu. Apoi stiind ce efort necesita si avand ba toamna alte flori inflorite, pe care nu am putut sa le deranjam, ba apoi , dupa trecerea florilor, tufanele de obicei, venea iute frigul, iarna si cine sa mai stea afara in frig, amanam pentru anul urmator si mai ramaneau bulbii in pamant , nesapati, nerasfatatati  si cresteau de capul lor inca un an. Dar iata-i ca nu au disparut, nu lipsa sapatului si a scoaterii din pamant in mod periodic i-a afectat, si au inflorit anul asta iar, ca la inceput. Pe numarate 460 de flori langa gard si altele vreo 50 pe brazda din fata casei, pe care sunt insa lalele si galbene , si rosii, si portocalii. Deci peste 500 de flori.

 

-Si el , Pepito, o floare intre flori:

-Nu lipseste nimeni de la fotografia cu lalele.

-Rosu in fata ochilor :).

 

 

Necuvantatori

Pregatirile sunt in toi pentru intrecerea anuala de frumusete.

Care dintre toate frumoasele , face inima juriului sa bata mai cu foc?

Frumusetea unora dintre ele, ma lasa fara cuvinte:

 

 

-In general, toate sunt in grupuri de cate cel putin trei si pana la…abundenta de petale si flori:

Pare ca ar fi predominant  in concurs culoarea de petale balaie. Dar nu e asa.

Avem si blue, so blue:

-si just blue :

-Avem si roze, chiar daca nu trandafiri, doar flori cu petale rozalii:

-in  tonuri de  magenta,

-pana la ciclam

-si roz pal

-ba chiar si rosu,

-In alte culori din paleta de zambet a pamantului catre soare, alb-crem, nuanta untului , sa fie cam cat un batalion (de flori, nu are treaba primavara cu razboiul)

 

-dar si in cel mai curat alb pe care imi pare sa il fi vazut eu vreodata, pe primii  boboci ai unui cires amar atat de tanar, incat pana acum nicio cireasa nu a rodit. Il astept cu rabdare, nu dau zor zilelor, dar il astept sa rodeasca. In vara asta, sper.

 

 

-O parte dintre concurenti, sau cel putin reprezentanti ai lor, i-am prezentat. Acum intrebarea legitima, care urmeaza este din cine sa fie alcatuit juriul?

Ricky se arata prin zona mereu interesat de tot .

La fel si matza, strange si ea din mustati si masoara distanta dintre flori si rezistenta tulpinilor lor :

Dar ei nu sunt foarte impresonati de niciuna dintre flori.

Mai interesati ar putea fi:

-gainuta ciugulitoare prin ierburi , care priveste scrutator

-si unul dintre partenerii ei de gradinarit, cocoselul tantos si cantator

Care una-doua isi dau cu ciocul sa deguste din aproape toate noile aparitii. Nu stiu care e criteriul care le trezeste interesul numai catre anumite plante, cu sau fara flori.

Cum vedeti, flori acum avem, este categoric acum vremea lor.

Juriu am aratat cateva optiuni, nu foarte hotarat, nici static intr-o pozitie, ci colindatori si cercetatori printre toate ale gradinii. Isi iau treaba foarte in serios.

Si acum sa vedem  alegerea finala. Un nou jurat, a hotarat si a decis sa se exprime.

Deci, the winner is :

(si ma scuzati cu ro-ngleza)

Ce intelegeti voi din ce ne indica pisica? Cracile tepoase ale unui netuns de  trandafir si fara flori?!Of, cu juriul asta de necuvantatori! Sa inteleaga si sa aleaga fiecare ce o vrea. Daca poate, ca si mie , e drept, imi este tare greu sa fac o alegere. Imi plac toate, fiecare in felul lor.

Inainte de boomul de primavara, socoteli

Iara ploua.

Dar…nu-i rau. Am dat si noi jos folia de pe solar ,

de fapt eu nu am facut nimic, dar subiectul descoperit fiind solarul de care sau mai zis sub  care ma ocup eu peste vara de ingrijirea tomatelor, spun ca „am dat”. Rectific, a fost dat jos de pe solarul cel mare folia de protectie , pentru a fi inlocuita cu alta mai buna, cea veche fiind usor ciuruita , iar  ploaia de acum este buna pentru ca mai spala putin pamantul care de cativa ani, cat timp am tinut permanent acoperit cu folie locul,  a fost tot pitit de ploi, udat numai din loc in loc cu furtunul special, cu picuratoare. De ce nu am inlocuit din toamna folia? In primul rand pentru ca in toamna am lasat tomatele pana la venirea gerului . Apoi dupa ce le-am cules, solarul a fost un fel de loc de joaca pentru pasarile din curte, in care se puteau scalda in pamant uscat, ferit de ploi si de zapada si nu a fost nici timpul favorabil pentru inlocuirea din toamna a foliei vechi.

Apoi daca tot ploua, e duminica, stau in casa langa tv si calorifer, ma ingrijesc de rasaduri, de ghivecele din casa.

Am constatat de exemplu cateva lucruri: unul, ca ghivecele cu butasi de muscate sunt pline de niste puricei mici, albi si jucausi, care  misuna de colo colo la suprafata pamantului si pe care atunci cand i-am stropit cu un fel de insecticid facut din sapun, i-am vazut cum topaiau in sus, neplacut surprinsi de senzatia aplicata. Sper sa scap de ei. In caz contrar, o sa raman fara butasi de muscata anul asta si va trebui sa cumpar din piata sau de unde voi gasi. Am cam doua saptamani pana cand voi pregati jardinierele din balcon pentru muscate, timp in care voi vedea la ce solutie o sa recurg.

Altceva? Cartofii dulci pusi in apa au facut multe si lungi radacini, dar au si incoltit, au rasarit varfuri de plantuta in diverse locuri de pe cojile lor,  plantute pe care, sursa mea de inspiratie in cultivarea acestui soi de cartofi am vazut ca ii planta intai in ghivece separat si abia apoi ii scotea in gradina. Important e ca au dat semne de viata, semne mult urmarite si asteptate si le-am rezervat deja loc in gradina , un loc insorit.

In timpul asta in interior rasadurile cresc, cresc, unele mai incetisor, dar sigur, altele mai rapid. Am diverse soiuri de ardei si gras si iute

si ca si in alti ani cateva soiuri de tomate in diverse culori.

Numarul soiurilor de tomate, poate circa 40. Nu le-am numarat inca.

Dintre flori, intr-o jardiniera pe care am avut-o in beci toata iarna, au imbobocit doi bulbi de amarilis.

Pana acum aveam doar cate un fir inflorit.

Anul asta ma bucur ca au inflorit doi in acelasi recipient. E mai frumos asa.

In gradina, eroinele sunt narcisele.

Au rezistat catorva nopti reci, in care fie a nins, fie „doar” a cazut bruma, si alte eroine, florile din zarzar si chiar si din piersic.

Desi nu stiu daca piersicul nu a fost afectat de bruma si ninsorile cazute dupa deschiderea florilor sale, macar e inca inflorit ca si cum nimic rau nu i s-ar fi intamplat. Ramane de vazut care vor fi rezultatele vremii de acum, dar asta abia spre toamna.

 

De la o zi la alta

Ieri, 19 martie , inainte de amiaza:

Cam rece afara, ce-i drept, dar nici asa nu ne asteptam , chiar la una ca asta:

 

Astazi de dimineata, insa, inca pe racoare, fata de zilele trecute, tare racoare ( minus ceva grade in termometru) in iarba,  urme de zapada:

De acum e timpul sa ne scuturam de pe petale, fire de iarba si ramurele, amintirea zapezii :

Si sa o lasam sa plece mai departe , unde i-o fi de acum locul, pentru ca la noi,

GATA,

DE ASTAZI E PRIMAVARA !

Gata cu mirarile de prea mult soare, de neasteptat de multa caldura, de acum , ne-am lins pe bot,

gata cu leneveala, cu statul sub plapuma, de azi incep activitatile mai intens in gradina, de acum vine  … frigul si vin si ploile (prea) reci de primavara :D. Ca asa va fi, parca vad, cum incepem sa ne vaitam de frig, iara! 🙂

Sa fiti voiosi si optimisti, neaparat optimisti in aceasta primavara care trebuie sa fie frumoasa, oricum o fi!

 

Cele mai timide flori

…zic eu, sunt toporasii (Viola odorata).

Sau caltunasi. Sau violete de padure.

Pentru ca oricat m-am invartit in jurul multora dintre ei, si cand spun multora, da, au fost multisori destul aceia pe care i-am tot observat si fotografiat, tot nu am reusit sa gasesc unul cu floarea ridicata cu fata catre soare, in sus. Cu totii parca „privesc” doar in jos, din cauza asta am si zis ca sunt printre cele mai timide flori.

Dar si cu un parfum…hmm, mmm, deosebit. Pacat ca astazi eu nu l-am simtit deloc, desi pe toti cei de mai jos i-am avut in apropierea mea. Cred ca nu era atunci, de dimineata cand ne-am intalnit eu si toporasii in gradina, nici temperatura, nici umiditatea, in fine, atmosfera potrivita ca sa emane si parfum.

Nu mai stiu unde , un personaj de roman ,o cucoana,  spunea ca gustarea preferata era flori de viorele zaharisite, un fel de desert din violete cu zahar. As zice ca in romanul „Dupa amiaza albastra” ,cand se revad dupa foarte multi ani doi fosti tineri (candva) si  indragostiti,  nu mai sunt insa asa sigura  .

Hm, desi suna frumos, romantic asa o gustare din micile, delicatele si aromatele flori de violete , nu cred ca este o idee prea buna sa strici  aceste plante pudrand abundent peste ele zahar. Chiar daca un desert oricui ii place, consider ca daca vrei sa iti satisfaci gustul de dulce ar fi mai potrivit sa te indulcesti cu miere sau cu fructe. Adaugand peste zahar florile frumoase si aromate de violete, nu faci decat sa acorzi un plus de frumusete si parfum zaharului si sa incurajezi consumul acestuia.

In schimb, daca chiar vrei neaparat sa folosesti ca aliment florile  violetelor de padure, ai putea sa le folosesti pentru decorarea dulciurilor, bauturilor precum si pentru aromatizarea ceaiurilor .

Iata un grup de flori, mai mute flori decat frunze, fotografiate de dimineata sub razele soarelui:

Si apoi, mai tarziu, un alt grup, in gradina, crescute mai mult printre frunze si floricele, imaginile de mai jos.

Poate va intrebati de ce este atat de diferita culoarea intre prima fotografie, cea de mai sus si urmatoarele. Daca sunt si florile, grupurile lor de flori atat de diferit colorate? Nu stiu sa va spun. Poate da. Si spun asta pentru ca am si toporasi cu flori albe si am avut intr-un an, cred ca mai exista prin curte, adus din padure, de pe langa Cheia, as zice . niste violete , de fapt floarea e denumita Trei-frati-patati (Viola tricolor) , in culori albastru cu galben .  Deci exista astfel de floare in diverse culori.

La mine insa ar putea fi diferita culoarea si din cauza ca prima fotografie a fost facuta cu telefonul mobil , iar urmatoarele au fost facute cu aparatul de fotografiat.