Amaryllis, imi si place numele lui. Imi aduce aminte de o papusica frantuzeasca cu par scurt carliontat si rochita roz , pe care o aveam cand eram mica ,si pe care o chema Marie-Lise , adica se citeste Mariliz . … Continuă lectura
Acum ca a venit primavara, draga de ea, nu m-a gasit chiar cu mana goala sau de fapt cu gradina parloaga. Nu ca eu as avea vreun merit in asta, ca daca era dupa mine probabil ca acum as fi … Continuă lectura
Incerc sa adun impreuna cateva poze din 2017 descoperite astazi , uitate de anul trecut in aparatul de fotografiat, uitat si el la randul lui intr-un cotlon printre diverse maruntisuri aflate in casa. In general, as vrea sa postez flori . Dar …cine stie ce imi va iesi?
Insa inainte de asta, as vrea sa incep cu doua pisicute pe care le-am pierdut intr-un mod tragic anul trecut.
Tili,
in varsta de cinci ani, pisicuta mea gri tigrata gasita abandonata de mama ei in pod la noi si crescuta de noi cu biberonul din prima ei saptamana de viata si pe Alice, o alta pisicuta pe care v-am mai aratat-o prin luna mai a anului 2017, as zice, culeasa de pe strada ,unde fusese aruncata acolo de vreo baba „de bine”, care atat a stiut ea sa faca, pisicuta pe care am crescut-o cu cel mai mare drag, dar care din pacate nu a apucat sa traiasca mai mult de cateva luni, poate nici sase luni, amandoua sfarsind otravite cu antigel (dupa cum a spus medicul veterinar) de nu stiu care fiinta din zona in care locuim noi. Ar fi trebuit sa aiba zile si sa mai traiasca, ca erau sanatoase si vioaie, meritau sa traiasca, dar mi-au fost omorate de un nemernic .Asta e problema cu pisicutele, nu ai cum sa le controlezi unde merg, se urca pe gard si ies din curte, din casa, nu stii pe unde ajung si daca sunt sau nu in vreun pericol, nu ai cum sa le feresti.
Sezonul de flori sper sa inceapa si anul asta in curand si sa fie cu abundenta atat de flori, cat si de rod , la plantele roditoare. Fata de anul trecut , cand ceva flori am mai avut , dar gerul si ninsoarea din 24 aprilie, cand din cate imi amintesc eu, am vazut pentru prima data liliacul inflorit si acoperit de zapada,
vremea rea a afectat pomii fructiferi si ne-am ales mai mult cu florile din primavara si alea mai mult degerate, si apoi scuturate de omat si odata cu el, decat cu roadele pomilor fructiferi.In special in cazul ciresilor, merilor, perilor, prunilor nu am avut rod deloc . Altfel,cateva visine am avut, putine, dar macar au fost sa vedem cateva chiar daca nu in toti visinii, ci numai in cativa mai mici. Si piersicile au rezistat , am avut cateva, dar cand sa se coaca, multe au ajuns jos.
Scriind acum si cautand poze, mi-am amintit de ce m-am lasat de blogarit. Printre altele datorita faptului ca pentru a gasi printre pozele din calculator o poza sau un grup de poze de care imi amintesc ca exista si ca le-am si vazut, este o aventura de durata , care nu mereu duce la rezultatul dorit de mine. Cum ar fi de exemplu o poza cu visini cu rod din anul trecut. Stiu ca exista, le-am vazut mai devreme , dar nu le mai gasesc. E o dezordine in calculatorul meu , pozele nu sunt salvate la anii in care au fost facute, nici la luna, e…un uf!
Dar hai sa vad! Gasesc niste ramuri incarcate cu flori?
De obicei, startul infloririi il da Forsytia sau zisa uneori ploaia de aur. Apoi zarzarii infloriti, piersicii, ciresii , magnolia…
Da? Sa fie…albe, de zarzar parfumat?De fapt nu, nu este zarzarul aici, ci este un cires:
In luna mai infloresc bulgarii de omat. 🙂 Da, dar fara frig si zapada, acesti bulgari sunt florile Calinului si aici nu este doar unul dintr-o poveste.Ci o frumusete de arbust , frumos dar nu si parfumat.Ce vreti, nu le pot avea in natura pe toate, nici plantele.
Si apropo de calin, eu am vazut dar numai in reviste Calinul cu bulgari roz. Am luat si eu, ba inca de doua ori , insa niciodata nu mi s-a prins. Ati vazut la cineva calin cu flori roz inflorit? 
Mai sunt ramurile pline de iasomie cu floare plina, si trandafirul rambler Filipes Kiftsgate (ah, ce nume, oricum nu le mai tin minte, trebuie sa caut de fiecare data in calculator, ca nu folosesc des denumirile lor si uit).
Margaretele salbatice, dar frumoase si mereu indragite de mine, crescute alaturi de o salvie ruseasca , care aici este abia la inceputul infloririi ei si abia i se zareste un firicel bleu, subtirel, 
si decorativa si indragita mea salcie japoneza , alaturi de companioanele sale: mai incolo o tufa acum mare de …(iar denumirea, am mai gresit-o o data si cineva m-a corectat)…de…Weigela si intre cele doua vreo cativa trandafiri cu ramuri lungi , cu flori mici, dese si frunze asemanatoare. Poate in vara care va urma o sa fie frumosi destul incat sa mai aduc vorba despre ei doi si sa le arat asemanarile in detaliu.
Stiu ca va veni primavara, ca o asteptam, ca o vom observa sau ne vom bucura de ea ori ba, ea tot va veni. Insa pana atunci, iarna grea !
Astazi am vazut cateva floricele despre care v-am povestit si saptamana trecuta cum ar fi intentionat sa se dea primavaratice si sa infloreasca ele primele. Si uite ca nu s-au lasat. Dar mai urat e ca nici iarna nu se lasa nici ea, nesuferita si rea cum o stiu si e pusa pe rele si pe provocat alte si alte suferinte , atat bietelor mele floricele, cat si altor biete suflete care nu au un adapost si care de bine , de rau trecusera peste iarna pana acum si spream eu ca au ajuns in primavara fara mari suferinte. Nu e asa. Se anunta geruri mari, mari de tot si ziua, dar mai ales noaptea. Si am zis eu, hai macar sa fac poze cu bietele mele floricele. Iata-le , una s-a si cocosat un pic, prinsa sub cativa fulgi de nea care au inghetat pe varful petalelor ei , prinzandu-le ca intr-o capsa de stratul lipicios , umed si rece de zapada de dedesubt.
Si am facut poze cu telefonul, cum am facut cam toata vara trecuta, iar apoi am intrat in casa, am luat aparatul de fotografiat si am mai dat click-click si cu el de cateva ori. Apoi, zic, hai sa le descarc, doua , trei poze acolo. Cand, ce sa vezi? Aveam peste 600 de fotografii din 2017 facute si nedescarcate in calculator. Asa am fost de harnica anul trecut in ceea ce priveste fotografiile si vizionarea lor pe calculator. Si le-am vazut astazi in premiera, poze de asta vara de care cu placere mi-am adus aminte. Nu multe ca in alti ani, dar cele cateva pe care am apucat sa le fac si pe care ma gandesc sa le si incarc, doar pe cateva macar si aici , sa ne amintim impreuna de flori , de vara sau de un alt anotimp decat cel foarte urat de acum de afara. Incerc sa ma tin de ele si sa va arat cateva :), nu sa trag chiulul, ca vara trecuta . Adevarul e ca anul trecut mi-am umplut timpul cu alt fel de activitati si mai putin cu pozatul si postatul pozelor din gradina mea. Timp care este foarte scurt, zboara ca si clipa, acum e luni, acum a fost vineri, pastele, Craciunul vin si se duc cu repeziciune si nu mai stii nici cand a trecut anul, inca un an si inca unul, zboara ca clipa .C”est la vie!
A, si am uitat sa va spun! iata, mi-a rasarit si prima rosiuta din semintele puse saptamana trecuta 🙂 :
Astazi de dimineata, cand ma pregateam sa dau apa rasadurilor mele de pe pervaz, surpriza! Vad flori la plantutele de castravete amar. M-am bucurat, dar intr-un fel m-am si intristat pentru ele, ca in casa nu au sanse sa prinda rod. Insa poate e semn bun, ca plantele se simt bine pana acum.
Inca nu am inceput sa petrec mult timp afara, in gradina. Numai cate putin, timid si chiar cu frica (de vreo noua repriza de raceala, dupa doua randuri abia depasite) , am iesit astazi , intai un pic, apoi cand am vazut ca este de fapt chiar placut , m-am avantat cu mai multa indrazneala si am facut chiar si cateva poze.
Acelasi loc in care an de an fotografiam grupuri de ghiocei, acum pare mai plin de florile lor. Par ca s-ar fi inmultit, ba chiar si presarat ici, colo in cate un loc aleatoriu, in care nu imi amintesc sa fi mai avut in alti ani, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva ghioceii s-or inmulti si prin samanta.
Nu doar ca sunt mai multi intr-un buchetel , ba observ si altceva.
Ia sa va arat cateva poze cu ei!
Daca nu ma apropiam sa le fac poze, nu as fi vazut.
Am trei feluri de ghiocei. Trei. Si eu nici nu aveam habar ce creste in curtea mea.
E drept ca in urma cu …niste ani, le-am pierdut numarul, am comandat de pe un site celebru , cred ca unul dintre primele care au aparut la noi sa ofere spre vanzare prin intermediul comenzilor la distanta, pe atunci nici nu stiu daca aparuse comertul online sau daca era atat de dezvoltat, si am comandat de la ei ghiocei cu floare dubla. Sau batuti cum li se mai spune . I-am pus in pamant si am uitat de ei. Insa in anii urmatori am tot urmarit pe la ghioceii infloriti sa vad daca au si floare dubla, insa la niciunul nu am vazut asa ceva. Mi-am zis ca m-o fi tepuit firma asta, am mai patit-o cu ei sa comand de exemplu iris rosu si sa imi rasara iris bleu pal . Asa mi-am zis si cu ghioceii. Daca au inflorit, nu au floare dubla.
Insa iata ca m-am inselat si am in curte trei feluri de ghiocei: primii, cei bine cunoscuti cu floare simpla, dar minunanti si -din nou, daca nu m-as fi apropiat de ei sa ii fotografiez si asta as fi uitat, anume ca – sunt foarte parfumati.
Apoi ghiocelul cu floare mare,poate nu la fel de des intalnit ,eu abia tarziu am aflat de existenta lui, dar cred eu ca acum, de cand cu internetul este mai bine cunoscut .
Si in ultimele doua poze, ghioceii mei cu floare dubla . Minunanti! Floarea nu li se vede foarte bine, am incercat sa o fotografiez cat de bine am putut, insa cu grija sa nu o rup. Dupa ce ca stau atat de putin timp infloriti, nu ar fi pacat sa le distrug floarea?
Napii, numiti si cartofi porcesti , numiti mai pretios si din import de catre unii topinambur , cresc, cresc, cresc.
De pui una bucata radacina nap in pamant, in scurta vreme iti va umple toata gradina.Pentru ca ei cresc atat sub pamant, nu atat ca volum al fiecarui tubercul, cat numarul de pui de nap care cresc in cuibul format in jurul lui. Si cresc si la suprafata pamantului. In unele veri, probabil sub influenta unor precipitatii mai bogate, desi dupa parerea mea vara oricum ploua prea mult, deci in unele veri imi crestea langa aleea pe care am format-o noi de trecere prin gradina, un adevarat zid verde de tulpini pline de frunze, incat nici nu ne mai vedem cu vecinii de dincolo de gardul verde, viu.
Si in vara asta au crescut tulpinile de napi, dar parca nu la fel de mari, inalte ca si in alti ani. Cu toate astea, in unele locuri s-au dus destul de sus.
Pe masurate, de la suprafata pamantului pana in varful impodobit cu cea mai de sus floare, ca napul face si flori, destul de frumusele, 
una dintre tulpinile cele mai inalte a avut intre 440 cm si 450 cm. Adica, da, patru metri si jumatate. Ca nici mie nu mi-a venit sa cred cand mi s-a spus, insa m-am dus sa ma lamuresc cu ochii mei.
Sa plantezi cativa napi in gradina, merita.
Sunt si buni la gust, au gustul asemanator cu cel al guliei, dupa parerea mea.
Ca aspect seamana cu ghimbirul. Anul trecut chiar eu, cautand in magazin la raionul de legume-fructe, sa cumpar ghimbir, era cat pe ce sa iau in locde ghimbir cativa napi. Insa nu am comis-o.
Napii se si inmultesc usor, nu au nevoie de udari pe timp de vara, se descurca oricum .La noi in gradina sunt scosi in fiecare iarna , iar primavara rasar iar din ce o fi mai ramanand in pamant.
Singurul dezavantaj este ca nu prea pot fi pastrati timp indelungat dupa ce au fost scosi din pamant . Dupa o vreme se deshidrateaza, probabil contin multa apa si se stafidesc. Poate si asta este unul dintre motivele pentru care au primit numele de cartofi porcesti. Pentru ca fiind in numar mare, nu rezista la pastrare si sunt dati ca hrana pentru porci. Noi ii dam pasarilor, ca nu avem porc.Preparati , nu cruzi :).
Iata tulpina masurata singura, sprijinita de cablul pe care s-a agatat peste vara fasolea urcatoare.Si mai jos am pus o fotografie pentru comparatie intre inaltime nap (chiar cel de 4,50 m masurat) cu statura unui om.
–
…sa se imbrace in flori zi de zi, inca din primii zori (ai lunii).
Mai devreme ca niciodata in vreun alt an, din ultimii pe care mi-i amintesc eu mai bine au inceput sa rasara pe ramuri golase boboci de flori, aici, mai jos putin , de la o azalee debutanta in 2016 in gradina mea, 
si alaturat ei, tot debutant , un larice interesant educat sa isi indrepte ramurile cu buchetele de ace verzi, nu spre cer , ci in jos, inclinandu-se parca spre pamant. Zice ca nu ar trebui sa creasca mai inalt de 2 metri, de-aia l-am si ales eu , careia nu-mi plac copacii nici pomii prea inalti, pentru gradina mea. Iata-l inverzit:
Intr-o vreme imi doream sa am mar in gradina. Nu pentru mere, ci ca sa ii vad primavara florile roz, mari, ca de zahar. Acum am cativa , uneori rodesc si ma foarte multmesc ca nu fac umbra doar , alteori si daca ii vad ca infloresc, ma bucur fantastic de florile lor. Din cei cativa, unul se remarca prin flori an de an, cel columnar, pe care il puteti vedea si mai jos, intai cu bobocii abia rasariti, apoi si frumos inflorit. Este cel mai frumos mar inflorit, insa cand este vorba de rodit…hm, pauza. Parca am zarit unul, doua mere cam sfrijite anul trecut de la el. Nu stiu din ce motiv nu prinde rod, n-o fi prea de soi bun roditor, o fi numai pentru decor :). Ia uite-l : mandru imbobocit, 
-apoi si usor inflorit,
-plin de flori , dar nici nu se vede in poza cat de frumos era in realitate:
-si cu un detaliu al catorva dintre flori:
-Se intampla cam pe la jumatatea lunii aprilie asta, cand venise un val de caldura cu temperaturi de circa 25 de grade timp de cateva zile la rand, ca toti incepusera sa se vaite (deja) de caldura si seceta. Cam 16 aprilie sa fi fost. Si am zis eu, jumatate din luna a trecut deja, cald afara, hai sa imi scot si eu cateva rasaduri sa imi pun in solar.
Zis si facut. Am mobilizat ajutoare si am carat afara jardinierele cu rosiile crescute lungi cat fereastra de inalte si le-am sprijinit in solar de una dintre laturi. De cald ce era, nici n-am putut sa stau prea mult in solar sa plantez mai multe fire de rosii, ci numai cam o jardiniera. Restul le-am lasat pentru alta zi. Numai ca ce sa vezi, ma uit la prognoza meteo si ma infior, se anunta ca in saptamana ce urma vor fi peste noapte temperaturi deosebit de scazute, poate chiar negative. Asa ca ce n-am apucat sa plantez, am luat inapoi in casa, iara plimbat, apoi nu mai stateau rosiile drept la fereastra, ca in solar se inmuiasera de la caldura si li se aplecasera tulpinitele. Le-am sprijinit cu chiu cu vai de diverse suporturi improvizate , sa mai stea drept cateva zile pana vremea si puterile mele si de asemenea si timpul meu imi vor permite sa ma ocup de ele iara, in cel mai scurt timp posibil. Am mai reusit de atunci sa mai pun cateva doar, mai am inca multe de plantat iar. Incerc sa imi fac timp.
Aici cum dupa ce am scos partial jardinierele cu rasaduri afara, se vad rosiile pe care am apucat si le-am plantat in jurul datei de 16 aprilie. Si pana la urma nu a fost noaptea temperatura de zero grade, desi de atunci de doua ori in doua saptamani consecutiv la fel s-a anuntat. Nici nu ma mira, ca la Azuga, de exemplu, saptamana trecuta a nins. Si in nordul Europei spunea cineva care calatoreste frecvent acolo, ca a plecat de la noi in tricou si acolo , in Germania a trebuit sa isi puna haine de iarna. Asa ca am avut noroc ca pana la noi dintii de ger ai iernii nu s-au aratat in aprilie.
Dar una peste alta, am avut in aprilie tufe inflorite de nasturasi
-Si de iberia, floare ale carei frunze raman vesnic pe ramuri inverzite, chiar si iarna, dar care infloreste numai o data pe an, la inceputul primaverii.
-Si tdintre frunzele dese ale margaritarelor au rasarit clopoteii parfumati ai florilor de lacramioare :
-Si covor de phlox pitic, un soi tarator care nu se inalta deloc de la sol. 
-Si Keria Japonica, tufa cu multe, multe flori galbene si dese , ca niste mici sori care imprastie lumina si bucurie in jurul lor:
-Si bujorul arbustiv, care creste an de an tot mai frumos. Anul asta mi-a dat cateva emotii cand am vazut prin iarna cateva ramuri cu boboci rupte. Insa i-au fost pusi niste tutori si un fel de plasa de protectie sa nu mai fie calarit de cantatorii pitici si stricatori ai curtii , cocoseii si gainusele lor , si iata-l acum inflorit frumos. Pacat ca nu a prea avut parte de zile insorite in perioada in care i s-au deschis florile si s-au trecut mai repede anul asta . Iarna scurta, caldura venita mai devreme l-au pacalit si l-au grabit, astfel ca el, care de obicei pe 4-5 mai era inflorit, anul asta cu vreo trei saptamani mai devreme si-a deschis florile si a mai si patimit un pic de frig.
-De liliac ce sa mai zic? Si el la fel! Inflorea in luna mai. Acum in luma mai cred ca va fi si gata scuturat de flori. Tot la jumatatea lunii aprilie si liliacul a inflorit:
-Mai jos in prim plan, neclar, liliacul si in planul indepartat ciresul japonez. A fost o perioada plina de flori, de culori, de parfum :
Wisteria si barzaunele care in fiecare primavara cand e inflorita ea, isi face aparitia:
-In lumina soarelui ii stralucesc arpioarele de ai zice ca aripile lui si-ar fi luat culoarea florilor. Si el straluceste , dar si albul sidefat al florilor :
-Si…un alt barzaune se aude apopiindu-se. Hm, asta e doar unul din cele circa 100 care traverseaza zilnic cerul de deasupra noastra:
-Pe cerul senin, poluatori si facatori de noi nori. Barzauni poluanti, daunatori:
-Revenind insa la noua luna a florilor, care a fost aprilie in acest an (oare ce ii va mai ramane lunii mai? vom vedea, desi nu cred ca ramane nici el fara flori), chiar si gutuii au inflorit mai devreme, ei tot in luna mai de obicei isi deschideau pe ramuri bobocii si florile lor:
-De cativa ani tot incerc sa vad frunzele pieloase ale gutuiului.Pieloase, cum am citit undeva ca le descria Ana Blandiana. Le tot fac poze de-a lungul anotimpurilor in care sunt aici si sunt verzi. Acum , primavara mie mi se par nu atat pieloase, cat acoperite de mult puf, imblanite aproape.
Ca si cum ar fi acoperite de plase de paianjeni . 
-Ei si marea mea surpriza, azaleea rosie . Ea clar inflorea spre sfarsitul lunii mai.
In anul 2012 imi aduc aminte ca pe 25 mai o fotografiam si apoi scriam despre ea , botezand-o Micuta gheisa:
https://gradinareasa.wordpress.com/2012/05/23/micuta-gheisa/
Si ea anul asta s-a foarte grabit si a inflorit cu o luna mai devreme . Si rectific, pe 23 mai 2012 se intampla. 
-Si lalelele galben-orange care de obicei infloreau la inceputul lunii mai:
Se va incheia maine luna florilor din anul 2016, care in gradina mea si in opinia mea a fost aprilie de data asta.S-a grabit sa vina cu trena plina de flori si se grabeste sa plece in lumea amintirilor.
De fiecare luna de primavara a fiecarui an mi-a parut rau cand a plecat.
Si vara e frumoasa, dar parca primavara e anotimpul sperantei , al asteptarilor , al culorilor diverse, proaspete, limpezi, e anotimpul in care dragostea pare ca pluteste in aer pe aripile tuturor insectelor, ale pasarilor care isi reiau trilurile incantatoare, e cel mai frumos timp al anului, zana florilor.
Mai este si mai tot luna de primavara, si sunt convinsa ca si mai va avea florile ei si parfumul specific al lor. Deja vad boboci multi anuntand ca sunt nerabdatori …
Imi amintesc cum intr-un an, copil fiind, ne-am dus cu familia sa petrecem sarbatorile de Paste , la bunici. Imi amintesc ca eram cu masina, o dacie pe care am avut-o ani destul de multi , pe care tata o botezase Mandruta . Pe drum , probabil ca din loc in loc incepuse sa ninga, daca nu o fi si fost asternut deja strat de zapada iar in alte parti, primavara fiind deja in toi, stratul de zapada acoperise ramurile pomilor fructiferi, unii plini de flori.
Acum insa, multi, tare multi ani mai tarziu, si poate n-ar parea atat de multi anii trecuti daca nu am fi noi, cei care inca mai suntem aici, intorcandu-ne cu gandul inapoi , mai putini si mai singuri decat eram pe atunci, sa ii simtim si sa-i ducem in alt fel, in alta companie, la o alta varsta, privit totul acum cu alti ochi, parca aievea vad si acum si aud cum in ziua aceea inainte de Paste , tata , inspirat de peisajul dimprejur , ne-a spus atunci , in masina un vers pe care si l-a amintit din „Miradoniz”:
„E pulbere de-argint. Pe drumuri
Cireși în floare scutură zăpada”….
E vorba de fapt despre…:
…..”zapada
Trandafirie a-nfloririi lor,
Vântul le mână, văluros le nalță,
De flori troiene în loc de omăt”….
Sa fi fost poate atunci un val de iarna tarzie uitata aici, venita inapoi peste timpul cuvenit ei , tot cam ca-n vremea de acum, cand iara , a inceput sa se astearna pe alee si in iarba, strat de zapada din petale de flori.
Da, ciresii-n floare isi scutura zapada trandafirie a infloririi lor .
Scuzati daca intr-un context nostalgic si poetic , eu n-am gasit alta imagine decat cu un catel. In primul rand catelul nostru este un romantic , un baiat iubitor, pupacios, 
e drept si cam nervos uneori, dar cine nu se mai enerveaza macar cand si cand. Deci se incadreaza , zic eu, si el intr-un astfel de decor.
Si apoi in mare parte dintre pozele mele, apar animalute. Pentru ca la noi acasa misuna peste tot macar cate un animalut. Ca e catel, pisica, cocos, gaina, bibiloi ori bibilica, gasca sau gascan, vrabie, porumbel , suntem multi , densitatea pe metru patrat este mare si cu greu se gaseste cate o poza in care nici macar o vietate, cat de mica sa nu iasa in prim sau mai indepartat decat prim plan.
Ei si tot stand eu si privind cu oarecare tristete cum primavara care a venit grabita , tot la fel pare sa isi faca bagajul si sa plece , ce vad?
Ei, cum va ziceam, poza cu ciresul scuturandu-si din ramurile doar ieri fotografiate cu ata de multe flori :
astazi, dupa numai o zi, cu ele incepand sa coboare intr-un fel, natural, purtate de gravitatie, vant sau ploi:
sau…
stilul fortat, smuls , rupt si apoi dat . Ia, uitati-va cum isi socotesc ei miscarile, dansii de mai jos. Cica:
-intai ne uitam, ne uitam, ne uitaaaaam , masuram, masuraaam (cine are cocos intelege cum se aude aaa- acesta prelungit):
–
apoi ne facem curaj si ne avantam:intai tzup si apoi zvaaarr….deschidem aripile in zbor:
Intrecere intre baieti, care mai de care mai harnic si mai tare:
Ei, ati vazut acum de ce saream?Ia si vedeti-ma mai jos:
Am cules flori pentru a ii fi util isi pe plac dragei mele.
Si cu ocazia asta, ne-am si giugiu…aaa, ciugulit un pic, cioc in cioc. Si i-am dat ei:
O sa ii miroasa gura a flori. De primavara !
Asa pornisem de la petalele de flori de cires asternute pe iarba la picioarele noastre , labute sau gheare.
Si tot privind desfasurarea unor asemenea activitati , cum vi le-am prezentat in imaginile de mai sus , hmm, m-am gandit cum si in urma cu multe sute, ori mii de ani , ruda noastra mai mare, vreun nenea cunoscut acum mai bine sub numele de homosapiens, mascul plecat la vanatoare, pus pe panda primavara cu ochii deschisi larg asupra diverselor neamuri pasaresti care si atunci cu siguranta , indemnati de aerul bland de primavara si de pomii cu flori , la fel ca si acum s-or fi avantat si tot ca si acum vreunei drage , flori sa ii fi dat .
Si asa vazand cum s-a intamplat , cum pasarea a acceptat floarea si cu recunostinta fata de pasaroi s-o fi manifestat, ruda noastra , cu sau poate tocmai din cauza lipsei de vanat, neam cu mai cunoscutele noua in vremea de acum, maimute, a imitat. A rupt o creanga, ori un buchetel de flori de unde i s-a nazarit prin mintea lui de atunci, pe care eu nu o subapreciez si a dus-o si el unei fete dragi din grupul cu care se gospodoarea.
Altii, care poate zarisera si ei la animale o astfel de intamplare asemanatoare, l-au vazut pe colegul lor de echipa , si asa au indraznit si ei, obiceiul a fost preluat, perpetuat , transformat si de unii din ziua de azi, prea departe in timp de vremurile de atunci, chiar uitat.
A, si poate si homosapiens tot cu gura a oferit si el prima data flori.Insa apoi ceva s-a intamplat, de oamenii din ziua de azi au evoluat si ofera in alt fel, mai putin intim si mai departat , buchetul de flori.
–
Eu le credeam prietenele mele, pe ele, vrabiutele.
Iarna le pun pe pervaz la fereastra cate-o caanita de graunte de grau, ba atunci cand n-am le pun arpacas, curat, spalat, cu varful rotunjit sa nu le zgarie pe micutele gatlejuri. Si ele ce fac acum, cand visinii din curte , de la care eu astept sa culeg si sa mananc visine dulci-acrisoare, zemoase , bune, sunt infloriti? Iata ce figurant de vrabioi obraznic. Intai as zice ca nu m-a vazut. Culegea atent o floricea. Apoi s-a uitat lung la mine si a observat ca stau cu ochiul aparatului de fotografiat pe el si atunci nici vorba sa se fi speriat si sa fi zburat, ci parca demonstrativ a ciugulit, a rupt si a trantit vreo floare, doua de visin inflorit din pom, jos.Iata fazele:
-ciugulesc,
-ciugulesc,
-hopa! ia te uita!
-chiar ma priveste, ma fotografiaza cineva.
-ei bina, na! uite cum pot sa mai rup inca una,
-si inca una,
-as putea pe toate sa le culeg, ti-a placut pana acum, da?
-daca ma mai urmaresti mult, iti pun toate florile din pom jos, la picioare!
-Nu ma supar pe ele, pe vrabiute, oricum. E prea frumos afara, pretutindeni e totul inflorit. Flori in tot felul de culori, si atunci, eu de ce sa vad inaintea ochilor mei numai rosu?
-Un rosu frumos, rosu de flori, rosu de la lalelele inflorite, intai au avut cupele florilor stranse, inchise, dar chiar si atunci atat de frumoase mi s-au parut. Pentru ca asa si sunt, nu doar mi s-a parut. Si poate datorita iernii blande, nu stiu daca asta este motivul pentru care au inflorit abundent, ca in anii de la inceput, cand initial mama le-a pus in pamant . Le-am primit de la un vecin care si-a desfiintat pe la inceputul anilor 90 o plantatie de flori, inainte crestea flori, apoi dupa 90 a pornit o alta afacere si probabil ca n-a mai avut nevoie de atatia bulbi de lalele. Si la inceput aveam in primii ani cate 500 de flori inflorite, toate de un rosu aprins, atat de frumos este in perioada in care infloresc! Apoi tot mama zicea ca ne-au disparut din lalele pentru ca nu le-am sapat des, sa scoatem bulbii periodic din pamant. Eu am sapat intr-un an, dar a fots destul de greu, au coborat bulbii mult in pamant si a trebuit sa sap adanc, a fost destul de greu. Apoi stiind ce efort necesita si avand ba toamna alte flori inflorite, pe care nu am putut sa le deranjam, ba apoi , dupa trecerea florilor, tufanele de obicei, venea iute frigul, iarna si cine sa mai stea afara in frig, amanam pentru anul urmator si mai ramaneau bulbii in pamant , nesapati, nerasfatatati si cresteau de capul lor inca un an. Dar iata-i ca nu au disparut, nu lipsa sapatului si a scoaterii din pamant in mod periodic i-a afectat, si au inflorit anul asta iar, ca la inceput. Pe numarate 460 de flori langa gard si altele vreo 50 pe brazda din fata casei, pe care sunt insa lalele si galbene , si rosii, si portocalii. Deci peste 500 de flori. 
-Si el , Pepito, o floare intre flori:
-Nu lipseste nimeni de la fotografia cu lalele.
-Rosu in fata ochilor :). 
–
gradina2016 