„Cornul inflori galben ca malaiul „

Cand vine luna martie avem asteptari mari: martisoare, raze de soare, prime flori. Sau aveam. Ca eu m-am cam invatat si stiu ca luna martie este amagitoare daca imi fac sperante mari asteptand-o pe ea. Si ma astept inclusiv la zapezi, cum am mai avut candva si am si prins cateva imagini pe la vreo 30 ale lunii sa tot fi fost, cu flori si cu zapada simultan. Asa ca azi , cand zice-se ar fi fost ploaie inghetata, adica sa fie mai pe inteles s-au intalnit ploaia si temperaturile negative , s-au imbratisat si a rezultat o imagine inghetata. Adica o poza, numai ca si rece .Eu nu m-am ostenit sa ies prea mult astazi afara , dupa ce ieri a fost zi de adevarata primavara. Dar cat am stat alea doua-trei-zece sa fi fost minute, am avut si telefonul in dotare si (doar) cu el am prins cateva imagini cu flori de ……..era sa zic de malai, flori de corn inghetate. Si nu va uitati la calitate, ca fiind prinse doar cu telefonul, el atata poate, atat face. E telefon doar, nu super camera foto.

Stropii sunt inghetati pe flori, nu mai sunt stropi de apa, ci turturi de gheata , doar fara varf ascutit (inca).

Nu mai zic de zavoarele de fier de la poarta , care au fost de neclintit.

Titlul este inspirat din Ionel Teodoreanu, de aceea am si folosit ghilimele.

Publicitate

Gradina

 

 

 

 

 

Gradina in citate preluate de pe net.

Primul:” Eu traiesc in gradina, doar dorm in casa.”

 

Unii au petrecut pastele in jurul meselor imbelsugate , ca musafiri sau gazde , ori prin diverse restaurante (asa am vazut pe facebook, nu inventez) .Nu ca nu mi-ar placea si mie mesele festive cu bucate alese , oricui ii place masa frumos aranjata si mancarea frumos prezentata si bine mirositoare. Insa cand e vorba de mese care dureaza…mai mult de un sfert de ora, asta imi displace total. Pentru mine masa e doar masa, mananci ceva, nu prea mult, ca nici nu e sanatos , spui sarut mana pentru masa, te-ai ridicat si ai plecat la alte ocupatii. Nu sunt o buna companie la dejun :).

Eu am petrecut Pastele in gradina . Pot spune ca da, si eu traiesc in gradina. Cel putin atat cat imi permite timpul liber , care este destul de limitat si starea pe care o am. Ca uneori , dupa programul zilnic de munca, dupa amiaza  sunt atat de obosita incat dupa ce vin acasa adorm si apoi iute vine seara, imi fac de lucru cu indatoriri zilnice si in gradina in timpul saptamanii doar rareori ajung. Asa ca acum, am profitat de  zilele libere de weekend si cele libere cu ocazia sarbatoririi Pastelui, si  am putut  sa imi fac mai mult timp pentru gradina si pentru plantele mici, mari din casa si din ghivece. Si simt acum ca  am reusit sa ma relaxez  .

Astazi,  stand afara in gradina, la un moment dat m-am bucurat atat de mult de linistea gradinii , incat doar  cu atat ,  libera, fara niciun program, fara nicio obligatie (de serviciu 🙂 ) , fara niciun fel de asteptari de la altii, doar   timpul petrecut in mod activ in gradina,  m-a  relaxat, m-a tratat de stres si oboseala.

So, pot sa adaug si citatul al doilea, „gradina mea imi hraneste sufletul”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-si pe al treilea,” gradinaritul este mai ieftin decat terapia si mai obtii si tomate”

 

 

 

 

 

 

 

Si  acum o poza facuta de mine in urma cu cateva zile  (cu telefonul, de asta e cum e, mai neclara adica), nu preluata de pe net asa cum sunt citatele de mai sus in care se vede un alt membru al familiei,  care traieste in gradina. Si care chiar si doarme in gradina, spre deosebire de mine, atunci cand vremea nu e rece si se strecoara in casa .Dar am auzit de o doamna, nu cred ca am cunoscut-o vreodata in nicio imprejurarea, care vara isi lua sezlongul in gradina si dormea acolo, neacoperita (cum e de exemplu in cort, unde esti totusi acoperit complet de o casuta din panza,  peste noapte). Unii , de nevoie, ma gandesc la imigrantii veniti de peste mari, au stat mai multe nopti afara, sub cerul liber, insa doamna respectiva isi petrecea afara timpul de placere, sa simta noaptea, sunetele noptii, aerul , viata gradinii.