Ca tot se vorbeste despre combaterea poluarii si prin reducerea numarului de zboruri.
Arhive pe categorii: cerul
Nap
Napii, numiti si cartofi porcesti , numiti mai pretios si din import de catre unii topinambur , cresc, cresc, cresc.
De pui una bucata radacina nap in pamant, in scurta vreme iti va umple toata gradina.Pentru ca ei cresc atat sub pamant, nu atat ca volum al fiecarui tubercul, cat numarul de pui de nap care cresc in cuibul format in jurul lui. Si cresc si la suprafata pamantului. In unele veri, probabil sub influenta unor precipitatii mai bogate, desi dupa parerea mea vara oricum ploua prea mult, deci in unele veri imi crestea langa aleea pe care am format-o noi de trecere prin gradina, un adevarat zid verde de tulpini pline de frunze, incat nici nu ne mai vedem cu vecinii de dincolo de gardul verde, viu.
Si in vara asta au crescut tulpinile de napi, dar parca nu la fel de mari, inalte ca si in alti ani. Cu toate astea, in unele locuri s-au dus destul de sus.
Pe masurate, de la suprafata pamantului pana in varful impodobit cu cea mai de sus floare, ca napul face si flori, destul de frumusele,
una dintre tulpinile cele mai inalte a avut intre 440 cm si 450 cm. Adica, da, patru metri si jumatate. Ca nici mie nu mi-a venit sa cred cand mi s-a spus, insa m-am dus sa ma lamuresc cu ochii mei.
Sa plantezi cativa napi in gradina, merita.
Sunt si buni la gust, au gustul asemanator cu cel al guliei, dupa parerea mea.
Ca aspect seamana cu ghimbirul. Anul trecut chiar eu, cautand in magazin la raionul de legume-fructe, sa cumpar ghimbir, era cat pe ce sa iau in locde ghimbir cativa napi. Insa nu am comis-o.
Napii se si inmultesc usor, nu au nevoie de udari pe timp de vara, se descurca oricum .La noi in gradina sunt scosi in fiecare iarna , iar primavara rasar iar din ce o fi mai ramanand in pamant.
Singurul dezavantaj este ca nu prea pot fi pastrati timp indelungat dupa ce au fost scosi din pamant . Dupa o vreme se deshidrateaza, probabil contin multa apa si se stafidesc. Poate si asta este unul dintre motivele pentru care au primit numele de cartofi porcesti. Pentru ca fiind in numar mare, nu rezista la pastrare si sunt dati ca hrana pentru porci. Noi ii dam pasarilor, ca nu avem porc.Preparati , nu cruzi :).
Iata tulpina masurata singura, sprijinita de cablul pe care s-a agatat peste vara fasolea urcatoare.Si mai jos am pus o fotografie pentru comparatie intre inaltime nap (chiar cel de 4,50 m masurat) cu statura unui om.
–
Cum s-a grabit luna aprilie
…sa se imbrace in flori zi de zi, inca din primii zori (ai lunii).
Mai devreme ca niciodata in vreun alt an, din ultimii pe care mi-i amintesc eu mai bine au inceput sa rasara pe ramuri golase boboci de flori, aici, mai jos putin , de la o azalee debutanta in 2016 in gradina mea,
si alaturat ei, tot debutant , un larice interesant educat sa isi indrepte ramurile cu buchetele de ace verzi, nu spre cer , ci in jos, inclinandu-se parca spre pamant. Zice ca nu ar trebui sa creasca mai inalt de 2 metri, de-aia l-am si ales eu , careia nu-mi plac copacii nici pomii prea inalti, pentru gradina mea. Iata-l inverzit:
Intr-o vreme imi doream sa am mar in gradina. Nu pentru mere, ci ca sa ii vad primavara florile roz, mari, ca de zahar. Acum am cativa , uneori rodesc si ma foarte multmesc ca nu fac umbra doar , alteori si daca ii vad ca infloresc, ma bucur fantastic de florile lor. Din cei cativa, unul se remarca prin flori an de an, cel columnar, pe care il puteti vedea si mai jos, intai cu bobocii abia rasariti, apoi si frumos inflorit. Este cel mai frumos mar inflorit, insa cand este vorba de rodit…hm, pauza. Parca am zarit unul, doua mere cam sfrijite anul trecut de la el. Nu stiu din ce motiv nu prinde rod, n-o fi prea de soi bun roditor, o fi numai pentru decor :). Ia uite-l : mandru imbobocit,
-apoi si usor inflorit,
-plin de flori , dar nici nu se vede in poza cat de frumos era in realitate:
-si cu un detaliu al catorva dintre flori:
-Se intampla cam pe la jumatatea lunii aprilie asta, cand venise un val de caldura cu temperaturi de circa 25 de grade timp de cateva zile la rand, ca toti incepusera sa se vaite (deja) de caldura si seceta. Cam 16 aprilie sa fi fost. Si am zis eu, jumatate din luna a trecut deja, cald afara, hai sa imi scot si eu cateva rasaduri sa imi pun in solar.
Zis si facut. Am mobilizat ajutoare si am carat afara jardinierele cu rosiile crescute lungi cat fereastra de inalte si le-am sprijinit in solar de una dintre laturi. De cald ce era, nici n-am putut sa stau prea mult in solar sa plantez mai multe fire de rosii, ci numai cam o jardiniera. Restul le-am lasat pentru alta zi. Numai ca ce sa vezi, ma uit la prognoza meteo si ma infior, se anunta ca in saptamana ce urma vor fi peste noapte temperaturi deosebit de scazute, poate chiar negative. Asa ca ce n-am apucat sa plantez, am luat inapoi in casa, iara plimbat, apoi nu mai stateau rosiile drept la fereastra, ca in solar se inmuiasera de la caldura si li se aplecasera tulpinitele. Le-am sprijinit cu chiu cu vai de diverse suporturi improvizate , sa mai stea drept cateva zile pana vremea si puterile mele si de asemenea si timpul meu imi vor permite sa ma ocup de ele iara, in cel mai scurt timp posibil. Am mai reusit de atunci sa mai pun cateva doar, mai am inca multe de plantat iar. Incerc sa imi fac timp.
Aici cum dupa ce am scos partial jardinierele cu rasaduri afara, se vad rosiile pe care am apucat si le-am plantat in jurul datei de 16 aprilie. Si pana la urma nu a fost noaptea temperatura de zero grade, desi de atunci de doua ori in doua saptamani consecutiv la fel s-a anuntat. Nici nu ma mira, ca la Azuga, de exemplu, saptamana trecuta a nins. Si in nordul Europei spunea cineva care calatoreste frecvent acolo, ca a plecat de la noi in tricou si acolo , in Germania a trebuit sa isi puna haine de iarna. Asa ca am avut noroc ca pana la noi dintii de ger ai iernii nu s-au aratat in aprilie.
Dar una peste alta, am avut in aprilie tufe inflorite de nasturasi
-Si de iberia, floare ale carei frunze raman vesnic pe ramuri inverzite, chiar si iarna, dar care infloreste numai o data pe an, la inceputul primaverii.
-Si tdintre frunzele dese ale margaritarelor au rasarit clopoteii parfumati ai florilor de lacramioare :
-Si covor de phlox pitic, un soi tarator care nu se inalta deloc de la sol.
-Si Keria Japonica, tufa cu multe, multe flori galbene si dese , ca niste mici sori care imprastie lumina si bucurie in jurul lor:
-Si bujorul arbustiv, care creste an de an tot mai frumos. Anul asta mi-a dat cateva emotii cand am vazut prin iarna cateva ramuri cu boboci rupte. Insa i-au fost pusi niste tutori si un fel de plasa de protectie sa nu mai fie calarit de cantatorii pitici si stricatori ai curtii , cocoseii si gainusele lor , si iata-l acum inflorit frumos. Pacat ca nu a prea avut parte de zile insorite in perioada in care i s-au deschis florile si s-au trecut mai repede anul asta . Iarna scurta, caldura venita mai devreme l-au pacalit si l-au grabit, astfel ca el, care de obicei pe 4-5 mai era inflorit, anul asta cu vreo trei saptamani mai devreme si-a deschis florile si a mai si patimit un pic de frig.
-De liliac ce sa mai zic? Si el la fel! Inflorea in luna mai. Acum in luma mai cred ca va fi si gata scuturat de flori. Tot la jumatatea lunii aprilie si liliacul a inflorit:
-Mai jos in prim plan, neclar, liliacul si in planul indepartat ciresul japonez. A fost o perioada plina de flori, de culori, de parfum :
Wisteria si barzaunele care in fiecare primavara cand e inflorita ea, isi face aparitia:
-In lumina soarelui ii stralucesc arpioarele de ai zice ca aripile lui si-ar fi luat culoarea florilor. Si el straluceste , dar si albul sidefat al florilor :
-Si…un alt barzaune se aude apopiindu-se. Hm, asta e doar unul din cele circa 100 care traverseaza zilnic cerul de deasupra noastra:
-Pe cerul senin, poluatori si facatori de noi nori. Barzauni poluanti, daunatori:
-Revenind insa la noua luna a florilor, care a fost aprilie in acest an (oare ce ii va mai ramane lunii mai? vom vedea, desi nu cred ca ramane nici el fara flori), chiar si gutuii au inflorit mai devreme, ei tot in luna mai de obicei isi deschideau pe ramuri bobocii si florile lor:
-De cativa ani tot incerc sa vad frunzele pieloase ale gutuiului.Pieloase, cum am citit undeva ca le descria Ana Blandiana. Le tot fac poze de-a lungul anotimpurilor in care sunt aici si sunt verzi. Acum , primavara mie mi se par nu atat pieloase, cat acoperite de mult puf, imblanite aproape. Ca si cum ar fi acoperite de plase de paianjeni .
-Ei si marea mea surpriza, azaleea rosie . Ea clar inflorea spre sfarsitul lunii mai.
In anul 2012 imi aduc aminte ca pe 25 mai o fotografiam si apoi scriam despre ea , botezand-o Micuta gheisa:
https://gradinareasa.wordpress.com/2012/05/23/micuta-gheisa/
Si ea anul asta s-a foarte grabit si a inflorit cu o luna mai devreme . Si rectific, pe 23 mai 2012 se intampla.
-Si lalelele galben-orange care de obicei infloreau la inceputul lunii mai:
Se va incheia maine luna florilor din anul 2016, care in gradina mea si in opinia mea a fost aprilie de data asta.S-a grabit sa vina cu trena plina de flori si se grabeste sa plece in lumea amintirilor.
De fiecare luna de primavara a fiecarui an mi-a parut rau cand a plecat.
Si vara e frumoasa, dar parca primavara e anotimpul sperantei , al asteptarilor , al culorilor diverse, proaspete, limpezi, e anotimpul in care dragostea pare ca pluteste in aer pe aripile tuturor insectelor, ale pasarilor care isi reiau trilurile incantatoare, e cel mai frumos timp al anului, zana florilor.
Mai este si mai tot luna de primavara, si sunt convinsa ca si mai va avea florile ei si parfumul specific al lor. Deja vad boboci multi anuntand ca sunt nerabdatori …
Paralele
Astazi, aruncand in treacat o privire afara, prin geam, vad doua linii lungi , albe pe cer.
Primul meu gand a fost:
„m-as arunca spre ele, sa ma agat ca Dan Grecu de inele (ei, de paralele in cazul asta, dar vorba uzuala despre Dan Grecu eu imi amintesc ca era legata de inele mai mult ).
Si m-as da, m-as arunca, m-as legana…”
Aveam aparatul de fotografiat pe aproape si ma temeam ca pana il voi gasi, liniile se vor si risipi pe cer . Dar nu au disparut de tot, numai s-au mai pufoshat (scuzat sh-ul, in loc de s cu virgulita e).
Oricum, si daca le-as fi putut atinge, pe cele doua aproape paralele, nu prea m-as fi mai putut legana. Ultima data cand am facut asta de un batator de covoare, abia m-am putut tine un pic. Si poate si de atunci mi se trage durerea de un umar care imi mai aminteste din cand in cand cam cat mi-e vremea .
Dar cum se zice: ochii vad, inima-mi cere cu gandul la joaca. Si cam atat.
Lunea albastra
Am citit azi pe net ca a treia zi de luni din fiecare an este considerata cea mai trista zi din an, ziua cea mai depresiva si a fost botezata Blue Monday.
Eu ca tot omul , mai am si eu stari in care imi ploua , dar n-o fost sa fie azi. In schimb azi mi-am intrat greu in ritm, weekendul a trecut prea repede, nu am avut timp sa fac tot ce faceam de obicei intr-un weekend normal, si asta datorita zapezii. Si nu ca m-as fi apucat sa fac poteci ori sa curat trotuare, acoperisuri, ci…casuta cateilor care se cam umpluse de praf. Am scos toate presurile si paturile lor in zapada si le-am batut bine si pe-o parte si pe alta, le-am maturat tot in interior , le-am aerisit, le-am curatat plasele de paienjeni, fara paienjeni la vremea asta, fireste, ceea ce mi-a furat o dimineata intreaga dintr-un weekend si asa scurt.
Azi cand sa incep ca omul de lunea, mi-am revenit greu. La un moment dat nu imi ieseau niste date, eu crezandu-ma inca in 2015, ca sa vedeti cum eram de dezorientata. De fapt ritmul asta continuu luni, marti, mi…jo..vineri gata iara saptamana, devine ametitor, ma simt ca intr-un carusel din care nu mai am scapare, nici pauza , nici relaxare. Incerc sa ma mobilizez, sa ma mentin in ritm. Serile , de cand s-a facut frig afara si nu prea mai ies, fac cateva minute de stair climbing pe muzica si efortul fizic simt ca imi face bine. Dupa un dus si cateva minute la televizor adorm ca valiza uitata in gara pana dimineata, ceea ce ma bucura, ca intr-o perioada credeam ca pot sa imi iau adio de la noptile de somn bun de alta data.
Blue Monday fiind , vad ca pe blogul meu gradinareasa cineva a cautat date scriind : „mi-a zburat o bibilica”.Bibilica fiind de obicei cu pene albastrii, merge, are legatura.
Nasol moment.Am patit si noi o data. De fapt cred ca de mai multe ori.
Prima data am luat bibilici, doua la numar si foarte frumoase si bine colorate de la un targ de pasari din Breaza. Am crezut ca ar fi putut fi pereche, fata si baiat, dar dupa un timp cand s-a mai incalzit afara si au inceput sa oua, s-au dovedit doua fete , ceea ce ne-a facut sa le cautatam apoi si un baiat . Foarte greu le-am gasit unul , cam decolorat si mai uratel decate ele, dar le-am luat baiat ca am zis ca poate asa nu mai vor sa isi ia talpasita de la noi. Ca de cum le-am adus, in prima zi, zbarrr au zburatacit peste gard amandoua si s-au tot dus in curtea vecina. Acolo nu era nimeni atunci sa ne dea pasarile inapoi, a sarit gardul o prietena mai indrazneata si nici nu mai stiu cum am facut ca pana la urma le-am adus inapoi acasa.
Alta data, tot asa au fugit din mica ograda care le era rezervata lor, pasarilor, prin toata curtea, au avut spatiu sa isi ia avant, si s-au dus iar zbarr peste gardul, de data asta pe strada, de acolo au luat-o la sanatoasa, s-au dus pe o straduta laterala , ele fugeau si fugeau, mama dupa ele, eu dupa ele, pana la urma tot cu chiu cu vai, le-am adus cum-necum inapoi si de atunci cred, le tundem ariple mai scurt ca sa le taiem elanul si sa nu mai zboare peste gard.
Dansa din imaginea de mai jos se numeste bibilica. Sau bibiloi, nu sunt sigura de gen.
Si dinsii , niste distinsi cantatori, respectiv ciocanitori in scoarta de copac:
Poze cu blue. V-as ura sa fiti blue, ca mie mi se pare ca suna frumos, de bine. Dar nu sa fiti tristi, nu va doresc asta, fara tristete si ganduri negre, fiti senini, fiti optimisti, culoarea cerului senin e blue , e infinit, nesfarsit (scuzati pleonasmul, repetitia), fiti insoriti si fericiti cat se poate de mult. Fiti realisti si mobilizati-va sa fiti mai bine !
Zapada ,viscol, ger

Poate ca dintre aceia care m-ati mai vizitat ori urmarit si pe primul meu blog despre gradina va intrebati ce imi veni oare sa mai incep sub un alt nume sa scriu cate ceva, ce pana acum nici nu a … Continuă lectura