Cum s-a grabit luna aprilie

…sa se imbrace in flori zi de zi, inca din primii zori (ai lunii).

Mai devreme ca niciodata in vreun alt an, din ultimii pe care mi-i amintesc eu mai bine au inceput sa rasara pe ramuri golase boboci de flori, aici, mai jos putin , de la o azalee debutanta in 2016 in gradina mea,

si alaturat ei, tot debutant ,  un larice interesant educat sa isi indrepte ramurile cu buchetele de ace verzi, nu spre cer , ci in jos, inclinandu-se parca spre pamant. Zice ca nu ar trebui sa creasca mai inalt de 2 metri, de-aia l-am si ales eu , careia nu-mi plac copacii nici pomii prea inalti, pentru gradina mea. Iata-l inverzit:

Intr-o vreme imi doream sa am mar in gradina. Nu pentru mere, ci ca sa ii vad primavara florile roz, mari, ca de zahar. Acum am cativa , uneori rodesc si ma foarte multmesc ca nu fac umbra doar , alteori si daca ii vad ca infloresc, ma bucur fantastic de florile lor. Din cei cativa, unul se remarca prin flori an de an, cel columnar, pe care il puteti vedea si mai jos, intai cu bobocii abia rasariti, apoi si frumos inflorit. Este cel mai frumos mar inflorit, insa cand este vorba de rodit…hm, pauza. Parca am zarit unul, doua mere cam sfrijite anul trecut de la el. Nu stiu din ce motiv nu prinde rod, n-o fi prea de soi bun roditor, o fi numai pentru decor :). Ia uite-l : mandru imbobocit,

-apoi si usor inflorit,

-plin de flori , dar nici nu se vede in poza cat de frumos era in realitate:

-si cu un detaliu al catorva dintre flori:

-Se intampla cam pe la jumatatea lunii aprilie asta, cand venise un val de caldura cu temperaturi de circa 25 de grade timp de cateva zile la rand, ca toti incepusera sa se vaite (deja) de caldura si seceta. Cam 16 aprilie sa fi fost. Si am zis eu, jumatate din luna a trecut deja, cald afara, hai sa imi scot si eu cateva rasaduri sa imi pun in solar.

Zis si facut. Am mobilizat ajutoare si am carat afara jardinierele cu rosiile crescute lungi cat fereastra de inalte si le-am sprijinit in solar de una dintre laturi. De cald ce era, nici n-am putut sa stau prea mult in solar sa plantez mai multe fire de rosii, ci numai cam o jardiniera. Restul le-am lasat pentru alta zi. Numai ca  ce sa vezi, ma uit la prognoza meteo si ma infior, se anunta ca in saptamana ce urma vor fi peste noapte temperaturi deosebit de scazute, poate chiar negative. Asa ca ce n-am apucat sa plantez, am luat inapoi in casa, iara plimbat, apoi nu mai stateau rosiile drept la fereastra, ca in solar se inmuiasera de la caldura si li se aplecasera tulpinitele. Le-am sprijinit cu chiu cu vai de diverse suporturi improvizate , sa mai stea drept cateva zile pana vremea si puterile mele si de asemenea si timpul meu imi vor permite sa ma ocup de ele iara, in cel mai scurt timp posibil. Am mai reusit de atunci sa mai pun cateva doar, mai am inca multe de plantat iar. Incerc sa imi fac timp.

Aici cum dupa ce  am scos partial jardinierele cu rasaduri afara, se vad rosiile pe care am apucat si le-am plantat in jurul datei de 16 aprilie. Si pana la urma nu a fost noaptea temperatura de zero grade, desi de atunci de doua ori in doua saptamani consecutiv la fel s-a anuntat. Nici nu ma mira, ca la Azuga, de exemplu, saptamana trecuta a nins. Si in nordul Europei spunea cineva care calatoreste frecvent acolo, ca a plecat de la noi in tricou si acolo , in Germania a trebuit sa isi puna haine de iarna. Asa ca am avut noroc ca pana la noi dintii de ger ai iernii nu s-au aratat in aprilie.

 

 

Dar una peste alta, am avut in aprilie tufe inflorite de nasturasi

-Si de iberia, floare ale carei frunze raman vesnic pe ramuri inverzite, chiar si iarna, dar care infloreste numai o data pe an, la inceputul primaverii.

-Si tdintre frunzele dese ale margaritarelor au rasarit clopoteii parfumati ai florilor de  lacramioare :

-Si covor de phlox pitic, un soi tarator care nu se inalta deloc de la sol.

-Si Keria Japonica, tufa cu multe, multe flori galbene si dese , ca niste mici sori care imprastie lumina si bucurie in jurul lor:

-Si bujorul arbustiv, care creste an de an tot mai frumos. Anul asta mi-a dat cateva emotii cand am vazut prin iarna cateva ramuri cu boboci rupte. Insa i-au fost pusi niste tutori si un fel de plasa de protectie sa nu mai fie calarit de cantatorii pitici si stricatori ai curtii , cocoseii si gainusele lor , si iata-l acum inflorit frumos. Pacat ca nu a prea avut parte de zile insorite in perioada in care i s-au deschis florile si s-au trecut mai repede anul asta . Iarna scurta, caldura venita mai devreme l-au pacalit si l-au grabit, astfel ca el, care de obicei pe 4-5 mai era inflorit, anul asta cu vreo trei saptamani mai devreme si-a deschis florile si a mai si patimit un pic de frig.

-De liliac ce sa mai zic? Si el la fel! Inflorea in luna mai. Acum in luma mai cred ca va fi si gata scuturat de flori. Tot la jumatatea lunii aprilie si liliacul a inflorit:

-Mai jos in prim plan, neclar, liliacul si in planul indepartat ciresul japonez. A fost o perioada plina de flori, de culori, de parfum :

Wisteria si barzaunele care in fiecare primavara cand e inflorita ea, isi face aparitia:

-In lumina soarelui ii stralucesc arpioarele de ai zice ca aripile lui si-ar fi luat culoarea florilor. Si el straluceste , dar si albul sidefat al florilor :

-Si…un alt barzaune se aude apopiindu-se. Hm, asta e doar unul din cele circa 100 care traverseaza zilnic cerul de deasupra noastra:

-Pe cerul senin, poluatori si facatori de noi nori. Barzauni poluanti, daunatori:

-Revenind insa la noua luna a florilor, care a fost aprilie in acest an (oare ce ii va mai ramane lunii mai? vom vedea, desi nu cred ca ramane nici el fara flori), chiar si gutuii au inflorit mai devreme, ei tot in luna mai de obicei isi deschideau pe ramuri bobocii si florile lor:

-De cativa ani tot incerc sa vad frunzele pieloase ale gutuiului.Pieloase, cum am citit undeva ca le descria Ana Blandiana. Le tot fac poze de-a lungul anotimpurilor in care sunt aici si sunt verzi. Acum , primavara mie mi se par nu atat pieloase, cat acoperite de mult puf, imblanite aproape. Ca si cum ar fi acoperite de plase de paianjeni .

-Ei si marea mea surpriza, azaleea rosie . Ea clar inflorea spre sfarsitul lunii mai.

In anul 2012 imi aduc aminte  ca pe 25 mai o fotografiam si apoi scriam despre ea , botezand-o Micuta gheisa:

https://gradinareasa.wordpress.com/2012/05/23/micuta-gheisa/

Si ea anul asta s-a foarte grabit si a inflorit cu o luna mai devreme . Si rectific, pe 23 mai 2012 se intampla.

-Si lalelele galben-orange care de obicei infloreau la inceputul lunii mai:

Se va incheia maine luna florilor din anul 2016, care in gradina mea si in opinia mea a fost aprilie de data asta.S-a grabit sa vina cu trena plina de flori si se grabeste sa plece in lumea amintirilor.

De fiecare luna de primavara a fiecarui an mi-a parut rau cand a plecat.

Si vara e frumoasa, dar parca  primavara e anotimpul sperantei , al asteptarilor , al culorilor diverse, proaspete, limpezi, e anotimpul in care dragostea pare ca pluteste in aer pe aripile tuturor insectelor, ale pasarilor care isi reiau trilurile incantatoare, e cel mai frumos timp al anului, zana florilor.

Mai este si mai tot luna de primavara, si sunt convinsa ca si mai va avea florile ei si parfumul specific al lor. Deja vad boboci multi anuntand ca sunt nerabdatori …

 

Necuvantatori

Pregatirile sunt in toi pentru intrecerea anuala de frumusete.

Care dintre toate frumoasele , face inima juriului sa bata mai cu foc?

Frumusetea unora dintre ele, ma lasa fara cuvinte:

 

 

-In general, toate sunt in grupuri de cate cel putin trei si pana la…abundenta de petale si flori:

Pare ca ar fi predominant  in concurs culoarea de petale balaie. Dar nu e asa.

Avem si blue, so blue:

-si just blue :

-Avem si roze, chiar daca nu trandafiri, doar flori cu petale rozalii:

-in  tonuri de  magenta,

-pana la ciclam

-si roz pal

-ba chiar si rosu,

-In alte culori din paleta de zambet a pamantului catre soare, alb-crem, nuanta untului , sa fie cam cat un batalion (de flori, nu are treaba primavara cu razboiul)

 

-dar si in cel mai curat alb pe care imi pare sa il fi vazut eu vreodata, pe primii  boboci ai unui cires amar atat de tanar, incat pana acum nicio cireasa nu a rodit. Il astept cu rabdare, nu dau zor zilelor, dar il astept sa rodeasca. In vara asta, sper.

 

 

-O parte dintre concurenti, sau cel putin reprezentanti ai lor, i-am prezentat. Acum intrebarea legitima, care urmeaza este din cine sa fie alcatuit juriul?

Ricky se arata prin zona mereu interesat de tot .

La fel si matza, strange si ea din mustati si masoara distanta dintre flori si rezistenta tulpinilor lor :

Dar ei nu sunt foarte impresonati de niciuna dintre flori.

Mai interesati ar putea fi:

-gainuta ciugulitoare prin ierburi , care priveste scrutator

-si unul dintre partenerii ei de gradinarit, cocoselul tantos si cantator

Care una-doua isi dau cu ciocul sa deguste din aproape toate noile aparitii. Nu stiu care e criteriul care le trezeste interesul numai catre anumite plante, cu sau fara flori.

Cum vedeti, flori acum avem, este categoric acum vremea lor.

Juriu am aratat cateva optiuni, nu foarte hotarat, nici static intr-o pozitie, ci colindatori si cercetatori printre toate ale gradinii. Isi iau treaba foarte in serios.

Si acum sa vedem  alegerea finala. Un nou jurat, a hotarat si a decis sa se exprime.

Deci, the winner is :

(si ma scuzati cu ro-ngleza)

Ce intelegeti voi din ce ne indica pisica? Cracile tepoase ale unui netuns de  trandafir si fara flori?!Of, cu juriul asta de necuvantatori! Sa inteleaga si sa aleaga fiecare ce o vrea. Daca poate, ca si mie , e drept, imi este tare greu sa fac o alegere. Imi plac toate, fiecare in felul lor.

De la o zi la alta

Ieri, 19 martie , inainte de amiaza:

Cam rece afara, ce-i drept, dar nici asa nu ne asteptam , chiar la una ca asta:

 

Astazi de dimineata, insa, inca pe racoare, fata de zilele trecute, tare racoare ( minus ceva grade in termometru) in iarba,  urme de zapada:

De acum e timpul sa ne scuturam de pe petale, fire de iarba si ramurele, amintirea zapezii :

Si sa o lasam sa plece mai departe , unde i-o fi de acum locul, pentru ca la noi,

GATA,

DE ASTAZI E PRIMAVARA !

Gata cu mirarile de prea mult soare, de neasteptat de multa caldura, de acum , ne-am lins pe bot,

gata cu leneveala, cu statul sub plapuma, de azi incep activitatile mai intens in gradina, de acum vine  … frigul si vin si ploile (prea) reci de primavara :D. Ca asa va fi, parca vad, cum incepem sa ne vaitam de frig, iara! 🙂

Sa fiti voiosi si optimisti, neaparat optimisti in aceasta primavara care trebuie sa fie frumoasa, oricum o fi!

 

Semne noi de primavara

Pe fond rosu, au inceput sa ii apara salciei mici frunzulite.

Dar stiti de ce „pe un fond rosu”? Pentru ca, iata:

ramurelele tinere ale salciei japoneze sunt rosii. Anul trecut in toamna nu i le-am scurtat, si nici in primavara, acum, ca eu cred ca gata, suntem in primavara, nu am intrat cu foarfeca in ele. Asa ca anul asta va fi pletoasa. Sper sa nu-mi ingreunez toaletarea ei pe viitor prin neaplicarea an de an a taierilor. Vom trai si vom vedea.

Alte noutati? Multe, multe de tot. De exemplu, ieri am pus in ghivece, doua plante de ananas. Am mai incercat sa inradacinez de cateva ori ananas din frunzele ramase de la fructe cumparate din comert. Citisem eu pe undeva ca daca pui manunchiul de frunze retezat din fruct, direct in pamant, va face radacini. Mie nu mi-a reusit experimentul. In schimb, in iarna asta am cumparat in jurul sarbatorilor mini ananas, cu niste fructe foarte aromate din care insa nu aveai prea mult ce manca. In schimb le-am pastrat frunzele taiate de la baza de sus a fructului si le-am pus in apa. Pana acum au tot stat in apa si dupa trei luni si ceva, pe doua dintre ele , care facusera putin radacini le-am plantat in ghivece.

Nu arata prea bine acum, dar imi amintesc din urma cu ani buni, vedeam in cladirea oficiului postal din oras un ghiveci (cam) mare cu o planta ananas. Nu stiu de unde am scos-o, poate am intrebat pe cineva ce e, in fine, am trait cu ideea ca planta era ananas si imi placea tare mult. Nu am ravnit niciodata la ea, numai am admirat-o, iar cand am citit in publicatii despre plante ca ananasul poate fi inmultit si usor prins ca planta de apartament , am zis sa incerc si eu. Si iata ca de data asta, a facut radacini, destul de mici si incet i-au crescut, dar s-a prins si acum sta intr-un loc insorit pe pervaz.

Langa ghiveciul cu ananas (unul in poza) este jardiniera in care cresc lufe. Si ce altceva , m-am intrebat eu privind la plantuta mai subtirica si cu frunze lanceolate. Ma uit mai bine, zic ca poate o fi mancand ceva frunzele de la lufa. Cand, ce sa vezi? Bucurie mare pe mine, aproape ca imi venea sa sar intr-un picior. Ceea ce creste alaturi de lufe este un piersic.

Asta vara, spre toamna, dupa ce am oprit cativa samburi de la piersicile facute de piersicul nostru din curte, din care am mai incercat sa prindem , am tot ingropat samburi peste tot prin curte, insa fie nu rasareau, fie daca crestea vreun piersic era din cel cu fructe mici, galbui, cu gust bun si ele, insa nici pe departe la fel de bune ca cele rosii , culese din doi piersici care s-au prins tot din samburi, probabil aruncati intamplator, insa cu noroc.

Ei, bine, asta vara am ingropat samburii de la cateva piersici intr-o jardiniera pe care am adus-o in balcon, ziceam ca sa stiu de ea, si am udat eu o vreme, insa cum nu au aparut semne de viata, am abandonat speranta ca ar mai putea sa incolteasca ceva in ea. In iarna insa, cand sa pun lufe la incoltit, din timp, mi-a fost lene sa pregatesc pamant, ghivece sau alt vas si am pus in jardiniera fara semne de viata semintele de lufa. Si, ce sa vezi? Acum am si lufa si un piersicut. Ma bucur de asta.

Piersicii mari din curte sunt si ei aproape gata sa infloreasca. Mugurii lor arata ca niste bebelusi inveliti in paturica de bumbac pufos.

De acum trec si zilele babelor, despre care se spune ca sunt furioase si vremea poate fi in aceste zile rea, schimbatoare, imprevizibila, furtunoasa, poate si cu ceva soare, si primavara, ce mai, isi intra in drepturi.

Cornul, primul asteptat sa infloreasca, nu a intarziat sa confirme , si e plin de flori ca mici sori cu razele  proprii de soare.

 

Viata merge inainte.

Gandacii Vaca Domnului, care nu stiu unde ierneaza si de unde reapar dupa ce iarna trece, sunt in acelasi loc an de an, iar acum au iesit si ei la soare. Nu sunt stricatori, asa ca nu ma deranjeaza. Ii accept ca fiind parte din gradina, deja.

Arbustul Cercis da semne ca nu vrea sa creasca sub forma unui copacel, ci ca arbust cu ramuri multe pornite din jurul tulpinii principale, din pamant. Si e imbobocit, deci si el va face floare.

Plantele intorc care mai de care pamantul cu susul in jos.

Bujorii

Cartofii 🙂

Au rasarit cativa, singuri, in locul in care am avut si anul trecut , in solar cativa cartofi. Iata ca nu au inghetat peste iarna, sub pamant si putin ferit de atmosfera din solar au supravietuit.

In curand o sa incepem activitate si in gradina de legume, pasarile de curte isi traiesc acum printre ultimele ore de libertate. Si-au facut de cap toata iarna prin toata gradina. Acum programul lor si al nostru se va adapta la vremea de afara.

 

Zile senine tuturor !