Un carabus strangator

Buna seara!

Ce mai faceti , mai traiti 🙂 ?

Si eu, tot asa, cu ale mele, cu gradina, cu jobul si…mai putin cu fotografiatul si cu scrisul online pe blog.

Dar nu stiu ce-mi veni in seara asta, iata-ma aici cu calculatorul in brate , mi-am zis sa mai fac ce mai faceam candva , nu stiu cum sa imi mai gasesc cuvinte, ca m-am dezobisnuit sa le scriu , dar poate niste poze as posta. Am eu unele facute de ceva timp, ani adica, pe care am tot vrut sa le postez online , dar am avut o retinere , poate. Am fotografiat si nu doar o data , printre zecile de insecte pe care le mai zaresc prin obiectiv si un carabus. De mai, o fi, ca stiu ca asa il numesc cate unii, numai ca eu l-am pozat in luna august.

Am observat ca lor le plac trandafirii si ca atunci cand se asaza pe cate o floare de trandafir, o cam jumulesc si ea se scutura sub actiunea carabusului. Cred ca din cauza asta, pe unii i-am auzit/citit pe net, ca ii prind pe carabusi si le fac diverse, nu mai zic explicit ce, ii omoara adica. Eu nu. Nici pe ei, nici pe melci, nici pe alte fapturi. Eh, cu rozatorii e altceva, inca cu acestia nu am ajuns sa fac pace, asa cum fac indienii, de exemplu, dar si cate unii dintre noi. Ca o paranteza, am intalnit o baatrana care avea soareci in casa, traia izolata undeva departe de lume, si pentru ea soarecii erau cei care ii tineau companie . 🙂 Nu prea e de ras.

Dar cu insectele incerc sa convietuiesc pasnic, asa si cu carabusii.

Pe unul dintre ei, il zarii intr-o zi pe o floare parfumata de datura sau i se mai zice si trompeta ingerului. Datura are un parfum puternic, ametitor chiar si atrage tot felul de insecte si impresioneaza tot felul de oameni 🙂 , prin frumusetea florilor ,frumoase si mari, iar ca rasplata celor care o plac, le ofera si parfum.

Ia sa il vedem pe domnul Carabus 🙂 :

Eu zic ca bietul carabus este de fapt o faptura frumoasa si merita sa fie lasat in viata ca si plantele si natura nu sunt doar ale noastre si pentru noi, dar pana la urma fiecare face cum il lasa inima .

Daca v-a placut si daca ma mai suportati cu cateva insecte, poate imi voi cauta prin albumele vraiste cu poze si voi mai arata nu multe , cateva , ca din pacate nu am fotografiat prea multe. Tot aman pentru cand voi avea mai mult timp :). Haha!

Reclame

„Cornul inflori galben ca malaiul „

Cand vine luna martie avem asteptari mari: martisoare, raze de soare, prime flori. Sau aveam. Ca eu m-am cam invatat si stiu ca luna martie este amagitoare daca imi fac sperante mari asteptand-o pe ea. Si ma astept inclusiv la zapezi, cum am mai avut candva si am si prins cateva imagini pe la vreo 30 ale lunii sa tot fi fost, cu flori si cu zapada simultan. Asa ca azi , cand zice-se ar fi fost ploaie inghetata, adica sa fie mai pe inteles s-au intalnit ploaia si temperaturile negative , s-au imbratisat si a rezultat o imagine inghetata. Adica o poza, numai ca si rece .Eu nu m-am ostenit sa ies prea mult astazi afara , dupa ce ieri a fost zi de adevarata primavara. Dar cat am stat alea doua-trei-zece sa fi fost minute, am avut si telefonul in dotare si (doar) cu el am prins cateva imagini cu flori de ……..era sa zic de malai, flori de corn inghetate. Si nu va uitati la calitate, ca fiind prinse doar cu telefonul, el atata poate, atat face. E telefon doar, nu super camera foto.

Stropii sunt inghetati pe flori, nu mai sunt stropi de apa, ci turturi de gheata , doar fara varf ascutit (inca).

Nu mai zic de zavoarele de fier de la poarta , care au fost de neclintit.

Titlul este inspirat din Ionel Teodoreanu, de aceea am si folosit ghilimele.

Finala dramatica

28 februarie-teoretic iarna. In mintea celor mai multi dintre noi deja primavara , jucausa si tentanta ne face cu ochiul.

Dar intre ele, intre cele doua acum se da o lupta (asa vad eu, cel putin) : iarna sa demonstreze ca ea e cea care conteaza.

Nu se vede in poze(le facute cu telefonul, ei, ce vreti, asa e comod si la indemana) cu adevarat urgia cu care iarna s-a pogorat pe noi, se vede doar frumoasa si neteda zapada curata, aproape neatinsa. Cum lasa pasii in zapada urme, cum se acopera imediat de fulgi noi cazuti si hotarati sa ii dea concursul iernii si sa se afirme impreuna.

Peisajul este ca de poveste, ca in Craiasa zapezii, fiecare ramurica acoperita cu zapada ,

iar fulgii , flori de gheata cristaline, zici ca au printre ei prinse diamante stralucitoare. Frumosi, nu pretiosi,  pe cine sa mai convinga ei acum in ultima zi din februarie , pe cine mai sperie cu ….baba iarna?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe mine nu ma mai incanta si nici nu ma mai sperie(doar sunt la curent cu prognoza meteo si stiu ca in curand se vor topi si vor disparea).

Gerul da, din noptile doua , care urmeaza astazi si maine. de martisor…halal martisor. Da, gerul da, ma necajeste pentru ca stiu ca multe mici fapturi neajutorate  afara sufera cand este ger tare. Of , sper sa treaca cu bine!

Primavara isi rade in barbie de ea, cea care cat s-ar da ea importanta acum, nu mai are putere, nici valoare. Nu se mai  gandeste nimeni cu drag la ea. Ei, poate acolo un iubitor, doi ai sporturilor de iarna. Dar 1, 2 este o cifra care conteaza?Da, conteaza, insa nu aici cand este vorba despre balanta de la momentul 28 februarie-01 martie, iarna sau primavara. Cat de hotarata a coborat din nord iarna peste toata Europa, la fel va si pleca. A fost momentul ei, dintr-o clipa intr-alta vine, vine primavara!

 

Imagini din anul care a trecut

Incerc sa adun impreuna cateva poze din 2017 descoperite astazi , uitate de anul trecut in aparatul de fotografiat, uitat si el la randul lui intr-un cotlon printre diverse maruntisuri aflate in  casa. In general, as vrea sa postez flori . Dar …cine stie ce imi va iesi?

Insa inainte de asta, as vrea sa  incep cu doua  pisicute pe care le-am pierdut intr-un mod tragic anul trecut.

Tili, in varsta de cinci ani, pisicuta mea gri tigrata gasita abandonata de mama ei in pod la noi si crescuta de noi cu biberonul din prima ei saptamana de viata si pe Alice, o alta pisicuta pe care v-am mai aratat-o  prin luna mai a anului 2017, as zice,  culeasa de pe strada ,unde fusese aruncata acolo de vreo baba „de bine”, care atat a stiut ea sa faca, pisicuta pe care am crescut-o cu cel mai mare drag, dar care din pacate nu a apucat sa traiasca mai mult de cateva luni,  poate nici sase luni, amandoua sfarsind otravite cu antigel (dupa cum a spus medicul veterinar) de nu stiu care fiinta din zona in care locuim noi. Ar fi trebuit sa aiba zile si sa mai traiasca, ca erau sanatoase si vioaie, meritau sa traiasca,  dar mi-au fost omorate de un nemernic .Asta e problema cu pisicutele, nu ai cum sa le controlezi unde merg, se urca pe gard si ies din curte, din casa, nu stii pe unde ajung si daca sunt sau nu in vreun pericol, nu ai cum sa le feresti.

Sezonul de flori sper sa inceapa si anul asta in curand si sa fie cu abundenta atat de flori, cat si de rod , la plantele roditoare. Fata de anul trecut , cand ceva flori am mai avut , dar gerul si ninsoarea din 24 aprilie, cand din cate imi amintesc eu, am vazut pentru prima data liliacul inflorit si acoperit de zapada,

vremea rea a afectat pomii fructiferi si ne-am ales mai mult cu florile din primavara si alea mai mult degerate,  si apoi scuturate de omat si odata cu el, decat cu roadele pomilor fructiferi.In special in cazul ciresilor,  merilor, perilor, prunilor nu am avut rod deloc . Altfel,cateva visine am avut, putine, dar macar au fost sa vedem cateva chiar daca nu in toti visinii, ci numai in cativa mai mici. Si  piersicile au rezistat , am avut cateva, dar cand sa se coaca, multe au ajuns jos.

Scriind acum si cautand poze, mi-am amintit de ce m-am lasat de blogarit. Printre altele datorita faptului ca pentru a gasi printre pozele din calculator o poza sau un grup de poze de care imi amintesc ca exista si ca le-am si vazut, este o aventura de durata , care nu mereu duce la rezultatul dorit de mine. Cum ar fi de exemplu o poza cu visini cu rod din anul trecut. Stiu ca exista, le-am vazut mai devreme , dar nu le mai gasesc. E o dezordine in calculatorul meu , pozele nu sunt salvate la anii in care au fost facute, nici la luna, e…un uf!

Dar hai sa vad! Gasesc niste ramuri incarcate cu flori?

De obicei, startul infloririi il da Forsytia sau zisa uneori ploaia de aur. Apoi zarzarii infloriti, piersicii, ciresii , magnolia…

Da? Sa fie…albe, de zarzar parfumat?De fapt nu, nu este zarzarul aici, ci este un cires:

In luna mai infloresc bulgarii de omat. 🙂 Da, dar fara frig si zapada, acesti bulgari sunt florile Calinului si aici nu este  doar unul dintr-o poveste.Ci o frumusete de arbust , frumos dar nu si parfumat.Ce vreti, nu le pot avea in natura pe toate, nici plantele.

Si apropo de calin, eu am vazut dar numai in reviste Calinul cu bulgari roz. Am luat si eu, ba inca de doua ori , insa niciodata nu mi s-a prins. Ati vazut la cineva calin cu flori roz inflorit?

Mai sunt ramurile pline de iasomie cu floare plina, si trandafirul rambler Filipes Kiftsgate (ah, ce nume, oricum nu le mai tin minte, trebuie sa caut de fiecare data in calculator, ca nu folosesc des denumirile lor si uit).

Margaretele salbatice, dar frumoase si mereu indragite de mine, crescute alaturi de o salvie ruseasca , care aici este abia la inceputul infloririi ei si abia i se zareste un firicel bleu, subtirel, si decorativa si indragita mea salcie japoneza , alaturi de companioanele sale: mai incolo o tufa acum mare de …(iar denumirea, am mai gresit-o o data si cineva m-a corectat)…de…Weigela si intre cele doua vreo cativa trandafiri cu ramuri lungi , cu flori mici, dese si frunze asemanatoare. Poate in vara care va urma o sa fie frumosi destul incat sa mai aduc vorba despre ei doi si sa le arat asemanarile in detaliu.

DSCN0458Stiu ca va veni primavara, ca o asteptam, ca o vom observa sau ne vom bucura de ea ori ba, ea tot va veni. Insa pana atunci, iarna grea !

 

Flori de iarna

DSC_0832DSC_0831Astazi am vazut cateva floricele despre care v-am povestit si saptamana trecuta cum ar fi intentionat sa se dea primavaratice si sa infloreasca ele primele. Si uite ca nu s-au lasat. Dar mai urat e ca nici iarna nu se lasa nici ea, nesuferita si rea cum o stiu si e pusa pe rele si pe provocat alte si alte suferinte , atat bietelor mele floricele, cat si altor biete suflete care nu au un adapost si care de bine , de rau trecusera peste iarna pana acum si spream eu ca au ajuns in primavara fara mari suferinte. Nu e asa. Se anunta geruri mari, mari de tot si ziua, dar mai ales noaptea. Si am zis eu, hai macar sa fac poze cu bietele mele floricele. Iata-le , una s-a si cocosat un pic, prinsa sub cativa fulgi de nea care au inghetat pe varful petalelor ei , prinzandu-le ca intr-o capsa de stratul lipicios , umed si rece de zapada de dedesubt.

Si am facut poze cu telefonul, cum am facut cam toata vara trecuta, iar apoi am intrat in casa, am luat aparatul de fotografiat si am mai dat click-click si cu el de cateva ori. Apoi, zic, hai sa le descarc, doua , trei poze acolo. Cand, ce sa vezi? Aveam peste 600 de fotografii din 2017 facute si nedescarcate in calculator. Asa am fost de harnica anul trecut in ceea ce priveste fotografiile si vizionarea lor pe calculator. Si le-am vazut astazi in premiera, poze de asta vara de care cu placere mi-am adus aminte. Nu multe ca in alti ani, dar cele cateva pe care am apucat sa le fac si pe care ma gandesc sa le si incarc, doar pe cateva macar si aici , sa ne amintim impreuna de flori , de vara sau de un alt anotimp decat cel foarte urat de acum de afara. Incerc sa ma tin de ele si sa va arat cateva :), nu sa trag chiulul, ca vara trecuta . Adevarul e ca anul trecut mi-am umplut timpul cu alt fel de activitati si mai putin cu pozatul si postatul pozelor din gradina mea. Timp care este foarte scurt, zboara ca si clipa, acum e luni, acum a fost vineri, pastele, Craciunul vin si se duc cu repeziciune si nu mai stii nici cand a trecut anul, inca un an si inca unul, zboara ca clipa .C”est la vie!

A, si am uitat sa va spun! iata, mi-a rasarit si prima rosiuta din semintele puse saptamana trecuta 🙂 :

 

Pagini de februarie

Încă din Decembrie își arătau intenția de a rupe iarna-n doua și de a deschide usa primăverii. De răsărit acum, au răsărit bine, chiar dacă eu încă nu le -am văzut și florile deschise ca pe niște clopotei, dar măcar au dat semnalul ca iarna , care de fapt este anotimpul lor preferat, nu mai este in puteri și începe sa își facă bagajele. Cel puțin așa am înțeles eu mesajul lor, al Ghioceilor . Dragi îmi sunt și stand lângă ei, mi-am amintit și am simțit și suav , discret parfumul lor. De când au tot stat ba imbobociti, ba gata sa își aplece mici florile lor, au trecut peste ei ploi, vânt, câțiva fulgi ba chiar poate și vreun strat de zăpada, dar mai ușor, de asta au acum petalele stropite cu picături de noroi. Ghioceii sunt Flori care rezista , ba chiar iubesc intemperiile iernilor. Am zis sa încep anul cu ele, cu primele flori, poate anul asta va fi mai spornic și online, pe blog , nu ca anul trecut când abia am tras de mine sa scriu una, doua postări. Deocamdată pentru 2018 nu am început sa fac nimic, niciun fel de răsaduri nu am , nici măcar de mușcatele de asta vara, care au fost de fapt urâtele, săracuțe și din care tot ce am încercat sa păstrez pentru 2018, am pierdut. Deocamdată citesc . Am descoperit o autoare care îmi place, are darul de a crea atmosfera plăcută, familiara, calda, abia așteptam sa ajung seara acasă și sa ma mai strecor in paginile poveștilor lor, ale celor câteva cărți scrise de ea . Cel mai mult dintre trei cărți citite pana acum de-ale ei mi-a plăcut : Iarna ușoară sa ne fie, câta a mai rămas și seri cu atmosfera plăcută !

Pisica pe acoperișul fierbinte