Pagini de februarie

Încă din Decembrie își arătau intenția de a rupe iarna-n doua și de a deschide usa primăverii. De răsărit acum, au răsărit bine, chiar dacă eu încă nu le -am văzut și florile deschise ca pe niște clopotei, dar măcar au dat semnalul ca iarna , care de fapt este anotimpul lor preferat, nu mai este in puteri și începe sa își facă bagajele. Cel puțin așa am înțeles eu mesajul lor, al Ghioceilor . Dragi îmi sunt și stand lângă ei, mi-am amintit și am simțit și suav , discret parfumul lor. De când au tot stat ba imbobociti, ba gata sa își aplece mici florile lor, au trecut peste ei ploi, vânt, câțiva fulgi ba chiar poate și vreun strat de zăpada, dar mai ușor, de asta au acum petalele stropite cu picături de noroi. Ghioceii sunt Flori care rezista , ba chiar iubesc intemperiile iernilor. Am zis sa încep anul cu ele, cu primele flori, poate anul asta va fi mai spornic și online, pe blog , nu ca anul trecut când abia am tras de mine sa scriu una, doua postări. Deocamdată pentru 2018 nu am început sa fac nimic, niciun fel de răsaduri nu am , nici măcar de mușcatele de asta vara, care au fost de fapt urâtele, săracuțe și din care tot ce am încercat sa păstrez pentru 2018, am pierdut. Deocamdată citesc . Am descoperit o autoare care îmi place, are darul de a crea atmosfera plăcută, familiara, calda, abia așteptam sa ajung seara acasă și sa ma mai strecor in paginile poveștilor lor, ale celor câteva cărți scrise de ea . Cel mai mult dintre trei cărți citite pana acum de-ale ei mi-a plăcut : Iarna ușoară sa ne fie, câta a mai rămas și seri cu atmosfera plăcută !

Publicitate