Niste rasaduri rabdatoare

De numai o zi ploua afara si e rece si urat si deja simt asa…ca ma deprima vremea asta. Sau poate si pentru ca s-a dus mica vacanta de 1 mai si paste laolalta , care putea sa fi mai fost macar inca vreo doua, trei zile. Asa ca de atata suparare , blogaresc . Noroc cu pozele , ca imi mai readuc un pic din buna dispozitie pe care o aveam la momentul cand le-am facut.

De n-ar fi fost ploaie si de n-ar fi fost zile pline cu orice altceva decat timp liber, as fi putut de exemplu sa mai scot din rasadurile mele afara. Ca am multe inca de plantat din jardiniera in gradina si mari. Atat de mari incat nu stiu daca le face bine sa mai intarzie in casa, in loc sa stea si ele la locul  definitiv din  gradina.

De exemplu, ardeii. Am jardiniere cu ardei pe pervaz , care au crescut ca o padure. Asa cum sunt acum, par mari , bine dezvoltati, dar sunt inghesuiti si cand ii voi separa , vor mai ramane, parca vad, doar niste nuieluse subtirele si cam golase, cu cate una, doua frunzulite spre varf fiecare. Si anul trecut am avut rasadurile de ardei iuti maricele. Ca anul trecut mi-am pus numai ardei iute rasad, spre deosebire de anul asta cand am incercat si trei soiuri de ardei gras, tot rosu, ca galben nu am gasit din timp, desi as fi vrut. Poate m-am trezit si tarziu cu gandul ca mi-ar fi prins bine si ardei galben, cum am avut intr-un an, primul an in care am cultivat eu ardei gras in gradina si atunci fara rasad, numai din samanta plantata direct in gradina. Si mi-au crescut niste ardei mari, frumosi, galbeni si rosii precum si o brazda de ceva soi de ardei iute, pline brazdele de ardei. Apoi in anii urmatori, n-am mai avut acelasi succes cu ardeii, dar am prins gustul cultivarii lor si am mai incercat cand si cand ba in solar, ba afara, ba ardei iute , ba ardei gras, insa numai cu rasad am mai reusit sa si culeg  ardei bine copti de pe planta .

Anul asta insa, am pus pe rand, cam de la  inceputul lunii martie semintele de ardei iuti intai , apoi si de ardei gras, pe masura ce mai vedeam cate un plic pe rafturile magazinelor si ma tenta sa incerc. Astfel ca acum am niste giganti, inalti, unii chiar si infloriti, ba inca si un puiut de ardeias am vazut dintr-o floare. Ca ardeii nu au nevoie de albine pentru polenizare.

Ia sa-i vedeti si voi!

Intai o poza de grup cu cateva jardiniere:

 

-Nu par inalti? Dar sunt , mi-au luat aproape toata lumina din fereastra si iata-i pe cei mai inalti, astia sunt dintr-un soi de ardei iute pe care l-am cumparat in urma cu doi ani, cam prin august sa fi fost de la supermarmarket. Mi-a placut ca era crescut inalt, sub forma unui pomisor si plin de ardeiasi iuti mititei, verzi, galbeni, rosii. Ma gandeam ca cine stie ce tratament le-o fi aplicat de au crescut asa inalti, dar uite ca anul asta si la mine tot inalti au crescut in jardiera. Circa 75 cm de la nivelul solului pentru un ardei iute, eu zic ca e destul de bine facut.

-Mai jos se vede ardeiasul putin crescut printre petalele acum ofilite de la floare:

-Si plini de flori…

-Ei, iar eu sa nu pot sa ii plantez in gradina! De ploaie, de lipsa de timp liber , destinat gradinaritului. De asta ma supar asa. Dar incerc sa ma incarc cu rabdare. Si eu si ardeilor le dau zilnic apa de dimineata, sa nu sufere de lipsa hranei, asa inghesuiti cum stau. Si asteptam vreme mai buna …in weekend numai de acum , cand altcandva.

Gradina

 

 

 

 

 

Gradina in citate preluate de pe net.

Primul:” Eu traiesc in gradina, doar dorm in casa.”

 

Unii au petrecut pastele in jurul meselor imbelsugate , ca musafiri sau gazde , ori prin diverse restaurante (asa am vazut pe facebook, nu inventez) .Nu ca nu mi-ar placea si mie mesele festive cu bucate alese , oricui ii place masa frumos aranjata si mancarea frumos prezentata si bine mirositoare. Insa cand e vorba de mese care dureaza…mai mult de un sfert de ora, asta imi displace total. Pentru mine masa e doar masa, mananci ceva, nu prea mult, ca nici nu e sanatos , spui sarut mana pentru masa, te-ai ridicat si ai plecat la alte ocupatii. Nu sunt o buna companie la dejun :).

Eu am petrecut Pastele in gradina . Pot spune ca da, si eu traiesc in gradina. Cel putin atat cat imi permite timpul liber , care este destul de limitat si starea pe care o am. Ca uneori , dupa programul zilnic de munca, dupa amiaza  sunt atat de obosita incat dupa ce vin acasa adorm si apoi iute vine seara, imi fac de lucru cu indatoriri zilnice si in gradina in timpul saptamanii doar rareori ajung. Asa ca acum, am profitat de  zilele libere de weekend si cele libere cu ocazia sarbatoririi Pastelui, si  am putut  sa imi fac mai mult timp pentru gradina si pentru plantele mici, mari din casa si din ghivece. Si simt acum ca  am reusit sa ma relaxez  .

Astazi,  stand afara in gradina, la un moment dat m-am bucurat atat de mult de linistea gradinii , incat doar  cu atat ,  libera, fara niciun program, fara nicio obligatie (de serviciu 🙂 ) , fara niciun fel de asteptari de la altii, doar   timpul petrecut in mod activ in gradina,  m-a  relaxat, m-a tratat de stres si oboseala.

So, pot sa adaug si citatul al doilea, „gradina mea imi hraneste sufletul”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-si pe al treilea,” gradinaritul este mai ieftin decat terapia si mai obtii si tomate”

 

 

 

 

 

 

 

Si  acum o poza facuta de mine in urma cu cateva zile  (cu telefonul, de asta e cum e, mai neclara adica), nu preluata de pe net asa cum sunt citatele de mai sus in care se vede un alt membru al familiei,  care traieste in gradina. Si care chiar si doarme in gradina, spre deosebire de mine, atunci cand vremea nu e rece si se strecoara in casa .Dar am auzit de o doamna, nu cred ca am cunoscut-o vreodata in nicio imprejurarea, care vara isi lua sezlongul in gradina si dormea acolo, neacoperita (cum e de exemplu in cort, unde esti totusi acoperit complet de o casuta din panza,  peste noapte). Unii , de nevoie, ma gandesc la imigrantii veniti de peste mari, au stat mai multe nopti afara, sub cerul liber, insa doamna respectiva isi petrecea afara timpul de placere, sa simta noaptea, sunetele noptii, aerul , viata gradinii.