Inainte de boomul de primavara, socoteli

Iara ploua.

Dar…nu-i rau. Am dat si noi jos folia de pe solar ,

de fapt eu nu am facut nimic, dar subiectul descoperit fiind solarul de care sau mai zis sub  care ma ocup eu peste vara de ingrijirea tomatelor, spun ca „am dat”. Rectific, a fost dat jos de pe solarul cel mare folia de protectie , pentru a fi inlocuita cu alta mai buna, cea veche fiind usor ciuruita , iar  ploaia de acum este buna pentru ca mai spala putin pamantul care de cativa ani, cat timp am tinut permanent acoperit cu folie locul,  a fost tot pitit de ploi, udat numai din loc in loc cu furtunul special, cu picuratoare. De ce nu am inlocuit din toamna folia? In primul rand pentru ca in toamna am lasat tomatele pana la venirea gerului . Apoi dupa ce le-am cules, solarul a fost un fel de loc de joaca pentru pasarile din curte, in care se puteau scalda in pamant uscat, ferit de ploi si de zapada si nu a fost nici timpul favorabil pentru inlocuirea din toamna a foliei vechi.

Apoi daca tot ploua, e duminica, stau in casa langa tv si calorifer, ma ingrijesc de rasaduri, de ghivecele din casa.

Am constatat de exemplu cateva lucruri: unul, ca ghivecele cu butasi de muscate sunt pline de niste puricei mici, albi si jucausi, care  misuna de colo colo la suprafata pamantului si pe care atunci cand i-am stropit cu un fel de insecticid facut din sapun, i-am vazut cum topaiau in sus, neplacut surprinsi de senzatia aplicata. Sper sa scap de ei. In caz contrar, o sa raman fara butasi de muscata anul asta si va trebui sa cumpar din piata sau de unde voi gasi. Am cam doua saptamani pana cand voi pregati jardinierele din balcon pentru muscate, timp in care voi vedea la ce solutie o sa recurg.

Altceva? Cartofii dulci pusi in apa au facut multe si lungi radacini, dar au si incoltit, au rasarit varfuri de plantuta in diverse locuri de pe cojile lor,  plantute pe care, sursa mea de inspiratie in cultivarea acestui soi de cartofi am vazut ca ii planta intai in ghivece separat si abia apoi ii scotea in gradina. Important e ca au dat semne de viata, semne mult urmarite si asteptate si le-am rezervat deja loc in gradina , un loc insorit.

In timpul asta in interior rasadurile cresc, cresc, unele mai incetisor, dar sigur, altele mai rapid. Am diverse soiuri de ardei si gras si iute

si ca si in alti ani cateva soiuri de tomate in diverse culori.

Numarul soiurilor de tomate, poate circa 40. Nu le-am numarat inca.

Dintre flori, intr-o jardiniera pe care am avut-o in beci toata iarna, au imbobocit doi bulbi de amarilis.

Pana acum aveam doar cate un fir inflorit.

Anul asta ma bucur ca au inflorit doi in acelasi recipient. E mai frumos asa.

In gradina, eroinele sunt narcisele.

Au rezistat catorva nopti reci, in care fie a nins, fie „doar” a cazut bruma, si alte eroine, florile din zarzar si chiar si din piersic.

Desi nu stiu daca piersicul nu a fost afectat de bruma si ninsorile cazute dupa deschiderea florilor sale, macar e inca inflorit ca si cum nimic rau nu i s-ar fi intamplat. Ramane de vazut care vor fi rezultatele vremii de acum, dar asta abia spre toamna.

 

Publicitate

De la o zi la alta

Ieri, 19 martie , inainte de amiaza:

Cam rece afara, ce-i drept, dar nici asa nu ne asteptam , chiar la una ca asta:

 

Astazi de dimineata, insa, inca pe racoare, fata de zilele trecute, tare racoare ( minus ceva grade in termometru) in iarba,  urme de zapada:

De acum e timpul sa ne scuturam de pe petale, fire de iarba si ramurele, amintirea zapezii :

Si sa o lasam sa plece mai departe , unde i-o fi de acum locul, pentru ca la noi,

GATA,

DE ASTAZI E PRIMAVARA !

Gata cu mirarile de prea mult soare, de neasteptat de multa caldura, de acum , ne-am lins pe bot,

gata cu leneveala, cu statul sub plapuma, de azi incep activitatile mai intens in gradina, de acum vine  … frigul si vin si ploile (prea) reci de primavara :D. Ca asa va fi, parca vad, cum incepem sa ne vaitam de frig, iara! 🙂

Sa fiti voiosi si optimisti, neaparat optimisti in aceasta primavara care trebuie sa fie frumoasa, oricum o fi!

 

Cele mai timide flori

…zic eu, sunt toporasii (Viola odorata).

Sau caltunasi. Sau violete de padure.

Pentru ca oricat m-am invartit in jurul multora dintre ei, si cand spun multora, da, au fost multisori destul aceia pe care i-am tot observat si fotografiat, tot nu am reusit sa gasesc unul cu floarea ridicata cu fata catre soare, in sus. Cu totii parca „privesc” doar in jos, din cauza asta am si zis ca sunt printre cele mai timide flori.

Dar si cu un parfum…hmm, mmm, deosebit. Pacat ca astazi eu nu l-am simtit deloc, desi pe toti cei de mai jos i-am avut in apropierea mea. Cred ca nu era atunci, de dimineata cand ne-am intalnit eu si toporasii in gradina, nici temperatura, nici umiditatea, in fine, atmosfera potrivita ca sa emane si parfum.

Nu mai stiu unde , un personaj de roman ,o cucoana,  spunea ca gustarea preferata era flori de viorele zaharisite, un fel de desert din violete cu zahar. As zice ca in romanul „Dupa amiaza albastra” ,cand se revad dupa foarte multi ani doi fosti tineri (candva) si  indragostiti,  nu mai sunt insa asa sigura  .

Hm, desi suna frumos, romantic asa o gustare din micile, delicatele si aromatele flori de violete , nu cred ca este o idee prea buna sa strici  aceste plante pudrand abundent peste ele zahar. Chiar daca un desert oricui ii place, consider ca daca vrei sa iti satisfaci gustul de dulce ar fi mai potrivit sa te indulcesti cu miere sau cu fructe. Adaugand peste zahar florile frumoase si aromate de violete, nu faci decat sa acorzi un plus de frumusete si parfum zaharului si sa incurajezi consumul acestuia.

In schimb, daca chiar vrei neaparat sa folosesti ca aliment florile  violetelor de padure, ai putea sa le folosesti pentru decorarea dulciurilor, bauturilor precum si pentru aromatizarea ceaiurilor .

Iata un grup de flori, mai mute flori decat frunze, fotografiate de dimineata sub razele soarelui:

Si apoi, mai tarziu, un alt grup, in gradina, crescute mai mult printre frunze si floricele, imaginile de mai jos.

Poate va intrebati de ce este atat de diferita culoarea intre prima fotografie, cea de mai sus si urmatoarele. Daca sunt si florile, grupurile lor de flori atat de diferit colorate? Nu stiu sa va spun. Poate da. Si spun asta pentru ca am si toporasi cu flori albe si am avut intr-un an, cred ca mai exista prin curte, adus din padure, de pe langa Cheia, as zice . niste violete , de fapt floarea e denumita Trei-frati-patati (Viola tricolor) , in culori albastru cu galben .  Deci exista astfel de floare in diverse culori.

La mine insa ar putea fi diferita culoarea si din cauza ca prima fotografie a fost facuta cu telefonul mobil , iar urmatoarele au fost facute cu aparatul de fotografiat.

 

 

 

Semne noi de primavara

Pe fond rosu, au inceput sa ii apara salciei mici frunzulite.

Dar stiti de ce „pe un fond rosu”? Pentru ca, iata:

ramurelele tinere ale salciei japoneze sunt rosii. Anul trecut in toamna nu i le-am scurtat, si nici in primavara, acum, ca eu cred ca gata, suntem in primavara, nu am intrat cu foarfeca in ele. Asa ca anul asta va fi pletoasa. Sper sa nu-mi ingreunez toaletarea ei pe viitor prin neaplicarea an de an a taierilor. Vom trai si vom vedea.

Alte noutati? Multe, multe de tot. De exemplu, ieri am pus in ghivece, doua plante de ananas. Am mai incercat sa inradacinez de cateva ori ananas din frunzele ramase de la fructe cumparate din comert. Citisem eu pe undeva ca daca pui manunchiul de frunze retezat din fruct, direct in pamant, va face radacini. Mie nu mi-a reusit experimentul. In schimb, in iarna asta am cumparat in jurul sarbatorilor mini ananas, cu niste fructe foarte aromate din care insa nu aveai prea mult ce manca. In schimb le-am pastrat frunzele taiate de la baza de sus a fructului si le-am pus in apa. Pana acum au tot stat in apa si dupa trei luni si ceva, pe doua dintre ele , care facusera putin radacini le-am plantat in ghivece.

Nu arata prea bine acum, dar imi amintesc din urma cu ani buni, vedeam in cladirea oficiului postal din oras un ghiveci (cam) mare cu o planta ananas. Nu stiu de unde am scos-o, poate am intrebat pe cineva ce e, in fine, am trait cu ideea ca planta era ananas si imi placea tare mult. Nu am ravnit niciodata la ea, numai am admirat-o, iar cand am citit in publicatii despre plante ca ananasul poate fi inmultit si usor prins ca planta de apartament , am zis sa incerc si eu. Si iata ca de data asta, a facut radacini, destul de mici si incet i-au crescut, dar s-a prins si acum sta intr-un loc insorit pe pervaz.

Langa ghiveciul cu ananas (unul in poza) este jardiniera in care cresc lufe. Si ce altceva , m-am intrebat eu privind la plantuta mai subtirica si cu frunze lanceolate. Ma uit mai bine, zic ca poate o fi mancand ceva frunzele de la lufa. Cand, ce sa vezi? Bucurie mare pe mine, aproape ca imi venea sa sar intr-un picior. Ceea ce creste alaturi de lufe este un piersic.

Asta vara, spre toamna, dupa ce am oprit cativa samburi de la piersicile facute de piersicul nostru din curte, din care am mai incercat sa prindem , am tot ingropat samburi peste tot prin curte, insa fie nu rasareau, fie daca crestea vreun piersic era din cel cu fructe mici, galbui, cu gust bun si ele, insa nici pe departe la fel de bune ca cele rosii , culese din doi piersici care s-au prins tot din samburi, probabil aruncati intamplator, insa cu noroc.

Ei, bine, asta vara am ingropat samburii de la cateva piersici intr-o jardiniera pe care am adus-o in balcon, ziceam ca sa stiu de ea, si am udat eu o vreme, insa cum nu au aparut semne de viata, am abandonat speranta ca ar mai putea sa incolteasca ceva in ea. In iarna insa, cand sa pun lufe la incoltit, din timp, mi-a fost lene sa pregatesc pamant, ghivece sau alt vas si am pus in jardiniera fara semne de viata semintele de lufa. Si, ce sa vezi? Acum am si lufa si un piersicut. Ma bucur de asta.

Piersicii mari din curte sunt si ei aproape gata sa infloreasca. Mugurii lor arata ca niste bebelusi inveliti in paturica de bumbac pufos.

De acum trec si zilele babelor, despre care se spune ca sunt furioase si vremea poate fi in aceste zile rea, schimbatoare, imprevizibila, furtunoasa, poate si cu ceva soare, si primavara, ce mai, isi intra in drepturi.

Cornul, primul asteptat sa infloreasca, nu a intarziat sa confirme , si e plin de flori ca mici sori cu razele  proprii de soare.

 

Viata merge inainte.

Gandacii Vaca Domnului, care nu stiu unde ierneaza si de unde reapar dupa ce iarna trece, sunt in acelasi loc an de an, iar acum au iesit si ei la soare. Nu sunt stricatori, asa ca nu ma deranjeaza. Ii accept ca fiind parte din gradina, deja.

Arbustul Cercis da semne ca nu vrea sa creasca sub forma unui copacel, ci ca arbust cu ramuri multe pornite din jurul tulpinii principale, din pamant. Si e imbobocit, deci si el va face floare.

Plantele intorc care mai de care pamantul cu susul in jos.

Bujorii

Cartofii 🙂

Au rasarit cativa, singuri, in locul in care am avut si anul trecut , in solar cativa cartofi. Iata ca nu au inghetat peste iarna, sub pamant si putin ferit de atmosfera din solar au supravietuit.

In curand o sa incepem activitate si in gradina de legume, pasarile de curte isi traiesc acum printre ultimele ore de libertate. Si-au facut de cap toata iarna prin toata gradina. Acum programul lor si al nostru se va adapta la vremea de afara.

 

Zile senine tuturor !

 

 

 

Martisor

 

Am inceput luna de martisor  a acestui an cu gablonzuri de jucarie cu snuruletele lor alb-rosii dar si cu flori, tot feluri de flori atat plantate cu radacina, fiecare in vasul ei de orhidee, gardenie, anthurium, dar si in buchete cu orhidee,  frezii parfumate, ghiocei, zambile parfumate, altora dintre flori nici macar nu le stiu denumirea , oferite  de aceia care s-au gandit la noi, care si-au amintit de noi si au vrut sa ne bucuram impreuna de venirea primaverii.

Aici , mai jos,  sunt  trei buchetele de viorele,  combinate cu ghiocei mari si sunt un semn ca prin paduri trebuie sa fie acum covor albastru de flori printre frunzele cazute de asta toamna . Parca il si vad in minte, din amintire. Stiu si eu locuri in care cresc multe flori salbatice, ghiocei, viorelele , sanziene vara, paduri in care alta data mergeam senina si culegeam urzici proaspete si curate la inceputul primaverii,  insa acum  nu cred ca m-as mai simti in largul meu in padure, stiind mai bine decat inainte cum sunt zonele locuite din apropiere si oamenii locurilor.

In gradina, fata de saptamana trecuta, ce credeti, au mai crescut mugurii jarului, numit si gutui japonez? Mie mi se par cam la fel.

Brandusele culoare …magenta inchis (va avertizez ca am ales numele culorii nu intamplator, la datul cu vorbele in vant, ci dupa o documentare si inspectare a paletelor de culoare de pe wikipedia si dintre variantele conabiu si magenta inchis, mi s-a parut mai apropiata denumirea culorii mai sus numita)…deci revenind la brandusele acestea mov, ca sa o spun mai pe inteles, dupa ce am tinut o mini-conferinta pe tema culorii lor, mai lenese decat celelalte rubedenii de alte culori, dar si mai stralucitoare, cu petale ca pielea pestisorului auriu (parol ca n-am consumat nimic substante nepermise, asa imi veni mie doar sa ma abat peste campii), au rasarit si ele , dar pana sa le vad si eu mai bine deschise si sa le si pozez, pac, le lovi azi ploaia si nu am stat sa verific, dar cred ca le-a pleostit. Au viata scurta bietele flori, dar bine ca am apucat sa le zaresc un pic sa ma bucur si eu de scurta bucurie a lor.

Iata-le mai jos, pe tarla, langa vecinele mai galbioare, printre frunze de lalele si de tufanele. Toate au rasarit si sunt bine avansate fata de alti ani la inceput de luna martisor.

Toporasii , desi cu coditele scurte si cateva petale mici de flori , par plapanzi si ei,  sunt insa mai rezistenti decat mai tantosele branduse. Infloresc neintrerupt toata primavara, ba si iarna au mai avut cate-o floricica, si toamna. Sunt niste mici salbaticiuni cu parfum delicat, nu oricand se lasa imprastiat de vreo adiere de vant. Dar si cand te atinge pe varful nasului , nu il mai uiti si dupa aceea il tot astepti si cauti neincetat ori de cate ori vezi mica floricica. Pe vremea cand nu aveam inca gainute pitice asa multe cum avem acum si libere prin toata curtea , ne cresteau peste tot prin iarba toporasi si era placut sa fii surprins de parfumul lor cand nici nu te asteptai. Acum cred ca se lasa placut surprinse gainutele pitice care probabil s-au dedulcit cu gustul si nu cu parfumul acestor plantute si al florilor lor.

Devreme, devreme, si palcuri mici de narcise galbene cu floare bogata , cu multe petale au inflorit .Ce mai,in gradini  primavara a pornit in forta .

Altor narcise, ca sa fie protejate de talpa navalitorilor, care in alergatura dintre gaini si cocosi sau  in  joaca dintre catei si a salturilor lor ,nu tin cont de flori si le distrug fara sa tina cont de ce se afla la picioarele (labutele,gherutele) lor, tocmai in scurta perioada de inflorire a lor,  le-au fost montate  printr-o retea ingenioasa de instalatii facuta din nuielele taiate de la meri, suporturi de sustinere pentru flori si piedici in calea animalelor . Pe aici nu se trece . Si aici nimic nu se arunca, ce e al gradinii se intoarce inapoi spre folosul altor fapturi , cum a fost aici cazul crengutelor folosite ca sprijin pentru coditele incarcate cu flori grele ale narciselor. Le astept sa infloreasca si sa vedem daca le va prii ideea.