Trandafir rosu urcator

In urma cu cateva zile am fotografiat trandafirul pus asta vara afara, sub borcanel, care acum da semne de viata si noua sperante ca ni s-ar fi prins o noua plantuta din mai vechiul trandafir pe care l-am avut frumos candva, si care acum abia mai face cateva flori pe vara, ascunse intr-un loc umbrit si aproape dat la o parte din cele cateva ramuri de maces uriase , dezvoltate, cred , din radacina trandafirului rosu. Am pastrat si macesul, ca nu se pot compara macesele de la maces cu macesele de la un trandafir, cand e vorba de recoltarea lor. Strangem in fiecare toamna cateva fructe de maces ca sa le folosim peste iarna la ceai, sunt pline de vitamine si recomandate impotriva racelii.

Dupa ce am pomenit aici despre el, mi-am amintit de niste poze facute  pe vremea cand era mandru si frumos, fotografii pe hartie. Si am zis sa le caut, sa incerc sa le aduc cumva pe calculator. Din cele cateva albume cu poze  pe hartie pe care le am eu, facute cu aparatele mele,  sub 20 de bucati , mari si mici, asa cum se intampla de obicei atunci cand cauti ceva , cea cu aceste poze cu trandafirul rosu era chiar ultima. Pana la ea, insa am avut ocazia sa revad pe toate celelalte facute fie acasa, cele mai multe acasa, fie in cele cateva excursii, putine la numar pe care le-am facut eu . Cand eram mica, eleva adica, in fiecare vara ma obisnuisem sa avem program cu familia , mama si tata, uneori si cu alte cunostinte, la mare si la bunicii din partea tatalui, care stateau pe langa Baile Felix. Pana acolo ne plimba tata cu masina pe diverse trasee, astfel incat pot spune ca am vizitat cu ei toata tara, iar vacantele la bunici sunt cele mai frumoase amintiri ale copilariei mele.

Apoi cand am mai crescut si nu am mai avut nici bunici, rareori am mai mers acolo si am stat mai mult acasa.

Intre timp ne mutasem de la bloc la curte si am avut tot mereu activitati prin curte si motive de a face din fiecare dupa amiaza sau timp liber motiv de relaxare in propria curte,  intr-un mediu curat, cum ni-l faceam si ni-l doream noi si linistit. Asa ca majoritatea pozelor vazute acum in albume erau de acasa si ma bucur ca a fost asa, ca am fost acasa, ca am amintiri cu familia mea intreaga, ca am ales sa stau aici, cu ai mei la toate evenimentele, in toate zilele, pentru ca in final doar asta conteaza. Sa stii ca ai fost aproape, ca ai fost cu ei si ca i-ai avut pe ei langa tine.

Asta a fost gandul pe care l-am avut vazand toate pozele de familie si cand spun familie, ma refer si la animalutele care au facut parte din viata noastra de zi cu zi si care putem spune ca au fost si ele parte din  familia noastra.

Si iata trandafirul pe care il cautam in pozele gasite in album:IMG_2222

Baiatul din fotografia de mai sus  a fost primul meu catel, Pinky, pe care mi l-am luat de ziua mea, cand am implinit 25 de ani. A fost caniche, nu stiu daca toti din rasa lui sunt asa ca el, dar din toti cateii pe care i-am avut pana acum, a fost cel mai inteligent . De altfel intr-o carte despre catei si ingrijirea lor, scrisa de Ioan Bud, sper sa nu ii fi gresit  numele, intr-o lista cu rasele de catei, din punct de vedere al inteligentei , rasa caniche era pe locul al doilea, dupa rasa Border Collie care era pe locul intai.

Pinky a fost un caine de nota 10. Cu totii l-am iubit si el ne-a iubit pe noi si ne-a ocrotit cat i-a stat lui in puteri.

 

Revenind la trandafirul rosu, mi-ar fi parut rau sa il pierd definitiv, desi poate nu e cel mai de soi trandafir , insa ne-a incantat la inceputul verilor cu infloriri abundente, doar o data pe an ce e drept , dar cu tulpini pline de flori .

Si pe masura ce scriam aici , mi-am amintit ca am mai publicat online candva, cand imi facusem blog pe blogspot si nu m-am descurcat prea bine cu administrarea lui, asa ca l-am abandonat si m-am trezit prezenta mai mult pe wordpress, am publicat si acolo doua poze cu el .

Pozele sunt facute tot de mine, probabil cu primul aparat foto digital pe care l-am avut si publicate pe blogul meu, pe care nu m-am mai uitat de mult timp :

http://gradinamea-in-toate-anotimpurile.blogspot.ro/

Cine stie, poate voi mai reveni acolo candva.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s