Siraguri de margele

Astazi de dimineata, cand le-am vazut, ramurile subtiri de salcie cu stropi de ploaie , roua sau ambele amestecatesi pastrate pe ramuri  sub influenta temperaturii reci de afara, m-am oprit o clipa in loc sa le admir. Un prim gand a fost : „pacat ca nu am aparatul de fotografiat la mine, sa le pastrez si sa le si arat mai departe altora” , ca imi face mare placere sa ma mandresc cu capturile mele , de fapt cu cele observate de mine, nu tratate cu nepasare. Dar repede a venit al doilea gand: „dar am telefon cu camera, haha”.

Si iata-le! Poate cu aparatul de fotografiat ar fi fost imaginile mai limpezi, mai frumoase.

Privind stropii de apa ramasi pe ramuri, desi afara nu mai ploua, dar probabil plouase in zorii zilei , ma duc cu gandul, apropo si de siragurile de margele, la un alt sirag de pietricele  transparente, incolore,  numite morganit (am tinut minte de la fata morgana, asociere ), de-al meu, pe care nu le am fotografiate, dar cautand pe net am gasit unele si incolore, dar si colorate ca sa vi le arat.

…Si la o plasa intreaga, destul de mare, tesuta de-un paianjen, pe care am vazut-o asta toamna intr-o zi cu ceata si vreme umede, atmosfera fara de care as fi trecut pe langa pomul tesut fara sa ii vad si lucratura . Eu nu am stricat, nici deranjat lucrarea si cred ca nici altcineva, pentru ca in zilele urmatoare nu s-a mai putut observa ,  nici de mine si cred ca nici de altcineva frumoasa lucrare de paianjen. Nu imi sunt dragi paienjenii, ar fi chiar culmea sa imi mai placa si de ei, ba dimpotriva mi-e frica de muscatura lor, insa le admir rezultatele muncii lor, pe care uneori, de nevoie, cand le gasesc in interior sau in locuri prin care noi trebuie sa circulam mai des in siguranta, le stric. Insa daca sunt mai ferite, le las frumoasele capodopere sa se bucure ei de ele si sa le foloseasca (oare la ce?) in scopul pentru care le-au creat.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Siraguri de margele

  1. Nu al vietii, al plasei lor, ca asta mi s-a parut ca intrebai in final: „Insa daca sunt mai ferite, le las frumoasele capodopere sa se bucure ei de ele si sa le foloseasca (oare la ce?) in scopul pentru care le-au creat.”

    Apreciază

  2. minunata captura. Uneori imi pare rau ca nu am unde sa fac niste cursuri de fotografie aici in zona mea. Sau n-am cunostinte de posibilitatea asta. Trecem de atatea ori nepasatori pe langa frumusetea din jur. Cat despre panza de paianjen este o poveste: se spune ca panza lui e atat de fina si de frumoasa incat nici Maica Domnului nu a reusit sa faca una ca a lui si de atunci a fost blestemat sa fie vanat prin toate colturile unde si-o intinde si plasa lui distrusa . Probabil povestea a fost inventata de niste oameni egoisti dar adevarul e ca opera lui e distrusa de cate ori dam cu nasul in ea. Din pacate se intampla acelasi lucru si cu alte capodopere – naturale sau umane. Asta e natura nostra cred , distructiva se pare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s